În cadrul proiectului ,,Elevi activi = viitori cetățeni și lucrători respectați”, ne-am propus să facem o serie de solicitări de informații publice pentru a ne putea argumenta cât mai bine cauza. Datele și informațiile din acest articol au ca sursă răspunsul Ministerului Educației la solicitarea pe care am transmis-o noi și care a fost înregistrată de minister cu numărul 141/SRPC/04.10.2022. Asociația Politeia a cerut următoarele informații Ministerului Educației: anii de studiu, disciplina/disciplinele, competențele generale și specifice care includ cunoștințe, abilități și atitudini privind drepturile angajaților la locul de muncă.
Proiectul „Elevi activi = viitori cetățeni activi și lucrători respectați” își propune să le ofere tinerilor cunoștințe de bază privind un aspect esențial al vieții lor de după absolvire: drepturile la locul de muncă. Ne dorim să semnalizăm lipsa informațiilor cu privire la drepturile la locul de muncă, fapt ce a fost confirmat atât în studiul realizat de Asociația Politeia ,,Tinerii și piața muncii din România. Provocări, așteptări și cunoașterea drepturilor la locul de muncă” , cât și în tabăra de leadership și activism Politeia, organizată în cadrul proiectului în perioada 22-26 august 2022, la care au participat 21 de elevi și studenți. Una dintre activități a fost studierea manualelor pentru a vedea dacă învățăm despre drepturile la locul de muncă în școală și nu am descoperit nimic relevant în acest sens. Însă, pentru că manualele nu sunt singurul material în baza căruia se realizează procesul de educație, am cerut și Ministerului Educației un răspuns la întrebările noastre, asta și pentru a ști în ce direcție mergem mai departe în demersul nostru și unde ar putea fi introduse în programa existentă noțiunile despre drepturile la locul de muncă.
Ministerul Educației, în răspunsul său, precizează că disciplinele pentru care programele școlare în vigoare pot facilita elevilor activități de învățare care să aducă în discuție și drepturile angajaților la locul de muncă ar fi Educația Tehnologică și aplicații practice și Educația Antreprenorială.
Educația Tehnologică și aplicații practice este o materie studiată în fiecare dintre clasele ciclului gimnazial, iar competențele specifice vizate de întrebarea adresată Ministerului sunt prezente, conform răspunsului oficial, în doi ani de studiu:
- în clasa a VII-a, analiza critică a activităţii angajaţilor şi antreprenorilor asupra consumatorilor, comunităţii și mediului de afaceri,
- în clasa a VIII-a, analiza critică a caracteristicilor unor meserii/profesii/ocupații în contexte reale, în funcție de criterii alese.
Cea de a doua disciplină menționată de Minister ca implicând elemente legate de drepturile angajaților este Educația Antreprenorială, pe care elevii de liceu o studiază în clasa a X-a. Competențele specifice relevante pentru întrebarea noastră sunt:
- identificarea rolurilor posibile pe care le poate îndeplini individul în domeniul economic,
- identificarea prevederilor legislative referitoare la activitatea antreprenorială,
- aplicarea principiilor etice în relaţiile cu angajaţii şi cu partenerii
- anticiparea consecinţelor comportamentului responsabil în raport cu angajaţii şi cu partenerii.
Competențele specifice pentru ambele discipline se referă în principal la cerințele și așteptările angajatorilor sau la parcursul unui antreprenor și nicidecum nu abordează drepturile angajaților la locul de muncă.
Educație Tehnologică și Aplicații Practice
„Educație Tehnologică și Aplicații Practice” este o disciplină obligatorie din programa școlară din clasa a V-a până în clasa a VIII-a. În ultimele două clase din ciclul școlii generale se atinge este discutat, vag, și domeniul profesional. Atât competențele generale, cât și competențele specifice pe care elevii le dobândesc, fac referire la analiza critică a activității angajaților și antreprenorilor, dar și la explorarea intereselor și aptitudinilor pentru ocupații/profesii, domenii profesionale și antreprenoriat. Într-adevăr, este util să ghidăm elevii spre unparcurs din punct de vedere profesional, însă de ce se presupune că toți acești elevi vor deveni antreprenori? De ce să facem o analiză critică a antreprenorilor, când am putea învăța drepturile la locul de muncă? De ce să ne prefacem că vom ajunge cu toții antreprenori, când realitatea din jurul nostru stă cu totul altfel? De ce să le oferim speranțe tinerilor pe care sistemul în care trăim și muncim nu le poate garanta?
Securitatea și sănătatea în muncă sunt, din fericire, două teme abordate de această materie, însă perspectiva este, ca și în cazul celorlaltor teme, cea a antreprenorului. Nu se discută, de exemplu, despre accidentele la locul de muncă și bolile profesionale sau despre obligațiile angajaților și angajatorilor privind securitatea și sănătatea la locul de muncă, lucruri pe care ar trebui să le cunoască orice angajat înainte să semneze contractul de muncă. Se trece cu vederea peste foarte multe informații importante, lucruri ce ar trebui analizate atât în școala generală, cât și la liceu.
Materia predată la disciplina Educație Tehnologică ar putea da șansa elevilor din ciclul școlii generale să își descopere pasiunile, aptitudinile și poate câteva idei de profesii și domenii pe care ar dori să le aprofundeze mai târziu. Consider că să le spunem unor elevi de 13-15 ani ce și cum ar trebui să facă pentru a deveni antreprenori și ce ar trebui să facă în viața de antreprenor și să îi provocăm să intre în această joacă de-a șefii este cel puțin discutabil, dacă nu chiar amuzant.
Educație Antreprenorială
„Educație Antreprenorială” este o disciplină obligatorie în clasa a X-a, iar obiectivul ei este unul clar încă din numele materiei: ,,utilizarea, aplicarea și evaluarea conceptelor specifice educaţiei antreprenoriale pentru organizarea demersurilor de cunoaştere şi de explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală”. Aici, din nou, se vorbește despre antreprenoriat ca și când ar fi singurul viitor al tuturor elevilor, iar în ceea ce se studiază este vorba de cadrul legislativ referitor la activitatea antreprenorială, aplicarea principiilor etice în relaţiile cu angajaţii şi cu partenerii și anticiparea consecinţelor comportamentului responsabil în raport cu angajaţii şi cu partenerii. Așadar, din start, se presupune că după terminarea liceului elevii vor deveni antreprenori și au nevoie să învețe toate aceste lucruri. În realitate, însă, majoritatea populației este în mare parte a vieții angajat, nu patron. Prin urmare, am avea nevoie și în programa școlară să se ia în calcul acest lucru și, de exemplu, în loc să aprofundăm despre riscurile și reușita în afaceri, am putea învăța despre contractul individual de muncă, despre tipurile de salarizare, timpul de muncă și timpul de odihnă, iar lista poate continua. După o verificare a manualelor, constatăm că și ele reflectă acest lucru, insistând pe imaginea antreprenorului de succes. Acest lucru nu ar fi neapărat o problemă dacă nu luăm în calcul realitatea: majoritatea muncim ca angajați cea mai mare parte din viață.
Este un lucru util faptul că se încearcă educarea elevilor cu privire la mediul muncii, însă școala nu îi pregătește deloc pentru a intra în câmpul muncii ca angajați. Ideea de a informa elevii de etică în afaceri și principiile etice în relaţiile cu angajaţii firmei, cu partenerii de afaceri şi cu instituţiile publice poate fi de folos, dar perspectiva de la care pleacă materia și competențele pe care le dezvoltă este una care implică faptul că elevii vor intra pe piața muncii direct în poziția de antreprenor. În toată materia disciplinei Educației Antreprenoriale, lucrurile care se deprind nu sunt esențiale pentru dezvoltarea elevilor ca viitori angajați și aici vin cu alt exemplu ce se regăsește în programa școlară în cadrul materiei Educație Antreprenorială: se studiază despre managementul resurselor personale și se abordează subiecte precum motivația muncii, individul ca întreprinzător, calități și competențe ale întreprinzătorului de succes. Materia „Educație Antreprenorială” ar putea fi un mijloc de înțelegere a mediul antreprenorial, chiar intrând în logica de antreprenor, însă acordând mai mare atenție poziției de angajat și relației angajat-angajator, pentru a oferi elevilor instrumente și competențe cu adevărat relevante pentru viitoarele roluri în care se vor afla.
Ce mai precizează Ministerul Educației este că aspectele legate de formarea de competențe în domeniul muncii sunt relevante în relație cu învățământul profesional și tehnic. Ministerul ne trimite către Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic pentru informații asociate curriculumului de specialitate, astfel că ar putea fi interesant de continuat demersul și în această direcție, însă cred că nu ar fi surprinzător, având în vedere competențele menționate în răspunsul Ministerului, ca și elevii de la aceste profile să fie formați tot ca buni antreprenori.
Ce putem face noi mai departe? Să ne cerem drepturile, inclusiv dreptul de a învăța despre drepturile la locul de muncă. Și ca să putem face un prim pas ca schimbarea să se întâmple, vă invităm să semnați petiția.
