În tabăra de activism și leadership civic organizată în cadrul proiectului nostru ne-am uitat la ce ne învață manualele școlare despre piața muncii, carieră și drepturile noastre la muncă. Publicăm un prim material rezultat din analiza noastră, scris de unul dintre participanții la tabără, activistul Vlad Coșmeleață.
Potrivit programei școlare, în clasa a VIII-a, disciplina „Educație socială – Educație economico-financiară este orientată pe dimensiunea economico-financiară şi antreprenorială a exercitării cetățeniei”. Manualele reflectă îndeaproape aceste teme, insistând pe imaginea antreprenorului de succes: are viziune și spirit de inițiativă, este dispus să își asume riscuri, muncește mult și cu pasiune; exemplele cele mai comune sunt Bill Gates și Elon Musk. Fiecare capitol este însoțit de un citat despre bani, ambiție sau curaj. În schimb, perspectiva angajatului și a drepturilor de care acesta beneficiază lipsește din conținutul manualelor analizate. Acest lucru nu ar fi o problemă dacă ne-am dori cu toții să devenim antreprenori – în realitate însă, aproape toți muncim cel puțin o parte importantă din viață ca angajați, în vreme ce doar un procent infim ajungem să fim și antreprenori.
Individualismul și responsabilizarea individuală sunt întărite prin fiecare astfel de citate și exemple, care insistă că indiferent cine ești, vei putea reuși ca antreprenor. Spre exemplu, în manualul editurii CD Press, autorii îl citează pe Michael Dell, fondatorul Dell Technologies, spunând că „Nu trebuie să fii un geniu sau un vizionar, și nici măcar absolvent de facultate, pentru a avea succes. Ai nevoie doar de un scenariu și de un vis” (p. 23). Putem pune la îndoială utilitatea unui citat adresat elevilor care le spune că educația nu este la fel de importantă ca un scenariu și un vis pentru a reuși în viață. Mai mult, de la manualul editurii Ars Libri, aflăm că „indiferent de sumele de care dispui, nu este imposibil să pui bani deoparte. Totul depinde de tine și de modul de organizare a bugetului personal” (p. 66). În condițiile în care peste 40% dintre românii cu contract de muncă lucrează pe salariu minim sau mai puțin, având mari dificultăți în a-și acoperi și cele mai urgente sau modeste nevoi, idea că „totul depinde” de noi să punem bani la o parte și să ne construim o carieră de succes este pur și simplu iluzorie și absurdă, în cel mai bun caz.
Mai există, totuși, mici momente de luciditate din partea autorilor, intenționate sau nu. Spre exemplu, enumerând posibilele surse pe care un antreprenor le poate accesa pentru a-și finanța afacerea, manualul de la CD Press menționează „Prietenii şi familia. Mulţi antreprenori caută resurse private precum prietenii sau familia, atunci când încep o afacere” (p. 22). Contează mai puțin dacă averea familiei vine din minerit de smarald în Africa de Sud în timpul apartheidului, sau că părinții sunt un avocat de renume și un director de bancă cu relații la IBM, ce contează este să ai ambiție și viziune. În același manual, autorii ne invită să reflectăm la întrebarea următoare: „Ce rol are familia unui adolescent, respectiv condițiile materiale pe care aceasta i le oferă, în alegerea scopului în viață? Dar grupul de prieteni?” (p. 50). Observăm, deci, câteva formulări care recunosc, cel puțin, existența mediului social al unui individ. Ne-am dori să vedem mai multe și care să facă explicit legătura între șansele de succes în afaceri și mediul social.
În capitolele în care elevul este prezentat ca un consumator, și nu un potențial antreprenor, manualele oferă câteva informații utile, mai ales în contextul drepturilor consumatorului. Spre exemplu, elevii află cum să formuleze o reclamație către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC), sau despre formele de abuz practicate de producători: publicitatea înșelătoare, vânzare de produse necalitative, lipsa prețului sau a caracteristicilor de pe eticheta produsului, etc. Este abordată în trecere și tema consumului responsabil, de exemplu: „Fiecare produs pe care îl achiziționezi are un impact asupra mediului înconjurător, dar și asupra semenilor. Cu cât suntem mai informați și cu cât consumăm responsabil, cu atât consecințele negative asupra mediului se vor diminua” (Ars Libri, p. 19). Probabil că acest scurt paragraf se apropie cel mai mult de a aduce în discuție drepturile muncitorilor, pentru că impactul „asupra semenilor” înseamnă și asupra lucrătorilor care produc bunurile pe care noi le consumăm, și care suportă, cel mai adesea, cele mai grave dintre consecințele pe care consumul excesiv îl are asupra mediului înconjurător. Totuși, oportunitatea vine și pleacă repede, trebuind să trecem la lucruri mai importante, cum ar fi băncile și asigurările.
Este important să menționăm că toate cele trei manuale aprobate de Ministerul Educației și Cercetării au câte un capitol întreg dedicat instituțiilor bancare. Mai jos sunt competențele pe care un elev în clasa a VIII-a le va dobândi în urma parcurgerii unui astfel de capitol. Pentru a nu critica injust această decizie, trebuie să recunoaștem întâi utilitatea educării elevilor despre termenii de bază a interacțiunii cu o bancă, cum ar fi cont de economii, dobândă, credit, scadență, ș.a.m.d., pentru a fi protejați de practici abuzive și înșelătoare ale băncilor. Cu toate acestea, remarcăm formulările și exercițiile care conturează o imagine foarte favorabilă băncilor, ce ne duc cu gândul că scopul nu este informarea elevilor, ci promovarea serviciilor bancare (și de asigurare). Câteva exemple:
- Presupunând că ești consultant al unei bănci, gândește o strategie de promovare a unui card pentru copii;
- Lucrează, în pereche, pentru a găsi împreună cel puțin trei argumente în favoarea păstrării economiilor la bancă, nu acasă;
- Caută pe internet și realizează o listă cu cel puțin cinci bănci care își desfășoară activitatea în România;
- Participă, în pereche, la un joc de rol care constă în efectuarea următoarelor operații de schimb valutar;
- Instituțiile financiar-bancare au venit cu o nouă abordare, prezentându-se într-o formă mult mai atractivă, cu o ambianță mai plăcută, prin consilieri amabili, care permit accesul la servicii financiare de calitate;
Elevii mai învață, apoi, despre asigurări, pensii private, sau investiții în acțiuni. Spre exemplu, aflăm că „bursa de valori este o piață reglementată pentru tranzacționarea instrumentelor de valoare. Pentru că prețul acestora se schimbă de la un moment la altul, se pot câștiga sume uriașe doar din vânzarea sau cumpărarea lor” (p. 75, CD Press). Autorii manualului Ars Libri ne spun despre economisirea dedicată copiilor că are „nenumărate scopuri: învățământ în mediul privat sau servicii de sănătate privată etc. Părinții iau în calcul această formă de economisire din ce în ce mai mult, deoarece educația și sănătatea copiilor se află întotdeauna pe primul loc” (p. 67).
Atunci, după ce am aflat cum să facem bani, trebuie să găsim și unde să-i cheltuim („investim”): în servicii private de educație și sănătate. Nu numai că posibilitatea ca elevii să fie angajați (după cum statistic cei mai mulți vor fi), și nu antreprenori, este practic absentă din paginile manualelor de Educație Socială pentru clasa a VIII-a, apare fățiș și normalizarea privatizării serviciilor publice. Solidaritatea și efortul colectiv de îmbunătățire a traiului sunt complet înlocuite de pasiunea, meritul și viziunea individului. Mici inconsistențe în argumentele autorilor ne arată că este posibil, dar ar trebui în continuare chestionat, dacă nu cumva mediul social, de la familie până la stat, influențează posibilitățile noastre de realizare.
