La ce ne uităm când acceptăm un loc de muncă? Primul lucru care interesează pe majoritatea este de obiceisalariul. „Banii n-aduc fericirea”, se zice, dar te scapă de grija constantă și de foame. După care ne mai interesează și programul de muncă, locul unde vom munci și dificultatea. Din păcate, prea puțini cerem sau negociem și alte beneficii decât cele minimale – poți citi aici despre beneficiile de care se bucură angajații din alte țări.
Să zicem, însă, că mergi la interviu, totul merge bine, iar angajatorul îți promite tot ce ai cerut: salariul dorit, program fix sau flexibil, după caz, și că te vei ocupa doar de lucrurile pentru care ești pregătit. Sună bine, nu? Doar că aici încep discuțiile despre cum s-ar putea face lucrurile la „mica înțelegere”. Adică una punem în contract și alta facem în realitate. Ori, de multe ori, nici măcar nu ți se spune că ceea ce s-a agreat la interviu nu se va regăsi în contract. Așa că ori semnezi fără să știi, ori accepți s-o faci sperând că se va ține de cuvânt ori pentru că, la cum e dezechilibrul de forțe, te gândești că oricum nu prea ai ce face.
Nu e nevoie de multe explicații pentru a vedea ce e greșit în privința asta. De fiecare dată, fără excepție, trebuie ca totul să fie trecut în scris și sub semnătură. Nu va interesa pe nimeni o promisiune în vânt făcută de angajator, ci doar ce e trecut pe hârtie. Așa că înainte de a semna orice contract, verifică dacă în el sunt trecute lucrurile de mai jos. Dacă ți se pune în față, cere timp pentru a-l studia, urgență n-are cum să fie. Dacă nu sunt trecute, atunci cere să fie trecute.
Înainte să începem munca, e important de notat o nuanță: sunt aspecte care țin de minimul de informații setat de codul muncii. Acestea trebuie să fie în mod obligatoriu în contract, pentru că vorbim de legalitate. Apoi, sunt aspecte care pot fi negociate individual – preferință de program, spre exemplu. Însă cele mai multe aspecte sunt foarte greu de negociat și obținut individual și necesită forță colectivă pentru a fi impuse prin contract. Dar, atât timp cât, spre exemplu, există un bonus promis, e normal să ceri să fie trecut în contract. Dacă sunt aspecte pe care le vrei diferite legate de bonus, însă, o să ai nevoie, cel mai probabil, de puterea colectivă a unui sindicat pentru a putea obține ceea ce-ți dorești.
Beneficiile
De multe ori, în timpul interviului, angajatorul încearcă să compenseze un salariu mai mic prin diverse alte metode de recompensare. Bonuri de masă, bonusuri trimestriale, acoperirea cheltuielilor cu transportul, abonamente, asigurări private de sănătate și până la promisiunea unor bani în plus de sărbători sau oferind al 13-lea salariu.
Această practică nu este neapărat ceva greșit, o parte din cele enumerate mai sus sunt scutite de impozitul și contribuțiile aplicabile salariului brut, așa că poate părea a fi mai avantajos pentru amândoi. Alteori, promisiunea e făcută mai mult pentru lucruri legate de timp sau confort, decât pentru bani. Cum ar fi lucratul de acasă oricând dorești, mai multe zile libere, program mai scurt vinerea sau chiar lucruri mai mici precum asigurarea cafelei și a mâncării. În funcție de nevoile tale, astfel de beneficii pot fi mai avantajoase decât un salariu cu câteva procente mai mare, însă asigură-te că acestea se găsesc și în cuprinsul contractului.
Programul de muncă
Unul dintre cele mai importante aspecte de lămurit de la început este nu doar cum, ci și cât vei munci. O să luăm cele mai întâlnite două categorii și la ce trebuie să fii atent.
Programul standard
Pe de o parte, avem programul „standard”, cel mai des întâlnit. Program de 8 ore pe zi, 40 pe săptămână, de luni până vineri. Aici pare totul clar, însă trebuie să clarifici câteva lucruri de la început.
Primul este pauza de masă. Oricine muncește legat cel puțin 6 ore trebuie să beneficieze de un repaos. Dacă angajatorul îți spune că pauza de masă este inclusă în cele 8 ore de program, atunci asta ar trebui precizat expres în contractul de muncă sau în contractul colectiv de muncă, ori, în lipsa acestuia, în Regulamentul Intern. Altfel, în mod normal, perioada de repaus nu este considerată drept parte din cele 8 ore de muncă efectivă.
Al doilea aspect este plata orelor peste program. Indiferent de ce presiune de la angajator sau de grup ai întâlni, orele muncite peste program sunt ore luate din viața ta personală și nu trebuie să accepți să o faci pe gratis. Chiar dacă angajatorul îți cere, ai dreptul să refuzi, iar refuzul de a sta peste program nu înseamnă abatere disciplinară și nici nu e motiv de concediere.
Dacă vrei însă să lucrezi peste program, trebuie ca munca ta să fie compensată – fie prin acordarea timpului liber în cel mult 90 de zile calendaristice, fie prin plată suplimentară. Dacă o oră suplimentară nu poate fi compensată cu timp liber în cel mult 90 de zile calendaristice, atunci legea spune că trebuie să fie plătită cu un spor de minim 75%. Adică la finalul lunii vei primi plata standard și pentru aceste ore, iar dacă nu ți se va da timp liber, va trebui ca-n cel mult trei luni să mai primești un spor de 75% pentru acele ore suplimentare lucrate.
Poți negocia încă de la început ca sporul să fie mai mare (sunt mulți angajatori care oferă 100% în plus și sunt sindicate care au obținut, prin negociere colectivă, atât acordarea sporului, cât și compensarea cu timp liber) Este important să ai în scris dacă există o preferință anume – fie pentru timp liber, fie pentru compensare în bani. Altfel, angajatorul va putea folosi mereu opțiunea minimă setată de lege.
Programul pe schimburi
Dacă multe slujbe se încadrează în orarul standard de mai sus, altele presupun un program diferit. Șoferii de autobuz, angajații unui restaurant, paznicii sau medicii sunt exemple de meserii care nu funcționează doar de luni până vineri de la 9 la 18. Uneori lucrează dimineața, alteori seara, uneori și-n weekend sau de sărbători și tot așa. Important e ca la orice astfel de program să stabilești clar când vei lucra și condițiile în care o vei face: cât de lungi vor fi turele, cum vor fi împărțite și cu cât timp înainte trebuie să fii anunțat.
Important de știut este că indiferent de ce scrie în contract, legea tot impune reguli și limitări. Chiar dacă nu este un program standard de muncă, săptămâna de lucru tot 40 de ore maxim trebuie să aibă – există și excepții de la regulă, dar orele muncite în plus o perioadă de câteva săptămâni sau luni, trebuie „decontate” mai târziu. De asemenea, după 12 ore de muncă, ai dreptul la 24 de ore de repaos. Poate chiar și mai important, oricum ar fi distribuite orele de muncă, tot ai dreptul la un repaus săptămânal de 48 de ore neîntrerupte.
Munca de acasă
Pandemia COVID-19 a crescut numărul persoanelor care muncesc de acasă, în regim de telemuncă, totuși această schimbare a venit și cu multe abuzuri din partea angajatorilor.
În primul rând, telemunca se stabilește la comun, de către angajator și salariat în contractul individual de muncă. Dacă nu ești de acord cu munca de acasă și crezi că ar fi mai benefic să vii la birou, dar angajatorul își ține partea, refuzul tău nu poate fi considerat o abatere disciplinară.
Pentru a lucra de acasă, angajatorul are obligația de a-ți oferi dispozitivele necesare. De asemenea, începând cu 2020, dacă muncești de acasă, angajatorul îți poate da până la 400 de lei scutiți de impozit și de contribuții pentru cheltuielile datorate telemuncii (de exemplu, factura la curent sau la internet)). Mai mult decât atât, nici nu e nevoie de documente justificative.
De asemenea, pentru că lucrezi de acasă, asta nu înseamnă că angajatorul poate să te sune la orice oră, să-ți ceară să completezi documente la două dimineața sau să lucrezi în weekend. Programul de muncă este stabilit anterior, iar fiecare oră suplimentară, în zile de sărbătoare sau de noapte, vor fi plătite în conformitate cu ce am scris mai sus, în secțiunea programul standard.
Fișa postului
Fișa postului reprezintă munca în sine pentru care ești plătit. De exemplu, dacă ești angajat să fii bucătar, atunci trebuie să conțină doar responsabilitățile unui bucătar, nu să fie trecute la grămadă cu cele de ospătar, debarasator de mese și altele. Astfel, dacă fișa postului conține doar munca din bucătărie, iar angajatorul îți spune „astăzi lucrezi la mese”, tu ai dreptul să refuzi și nu poate fi considerată abatere disciplinară.
Alt capitol esențial din contract îl reprezintă criteriile de evaluare a performanței. Atribuțiile din fișa postului sunt una, dar trebuie să știi clar care este nivelul la care trebuie îndeplinite. Acestea pot să reprezinta baza fie pentru un motiv de concediere, fie criteriile pentru promovare sau mărire a salariului. Ca o măsură de precauție, poți să ceri angajatorului o copie după contract așa cum a fost înregistrat în REVISAL – nu ai fi primul care să aibă parte de surprize.
Concediul
Fiecare angajat din România are dreptul la cel puțin 20 de zile de concediu într-un an calendaristic. Totuși, poți să negociezi cu angajatorul mai multe zile de concediu. Zilele de concediu la care ai dreptul nu includ sărbătorile legale, zilele libere.
Perioada în care se poate lua concediu se decide fie colectiv, de sindicat sau reprezentanții angajaților, sau individual, de lucrător, în consultare cu angajatorul.
Patronul nu poate abuza de tine și să-ți dea câte o zi de concediu în fiecare săptămână până le epuizează pe toate douăzeci. Conform legii, fiecare salariat trebuie să efectueze în fiecare an calendaristic cel puțin 10 zile de concediu neîntrerupt. Zilele de concediu pe care nu le-ai luat în decursul anului curent, trebuie luate în următoarele 18 luni de la începerea noului an calendaristic.
Dacă în perioada concediului de odihnă te îmbolnăvești, atunci îi comunici șefului că din motive de sănătate, trebuie să intri în medical. Te asiguri că ai toate documentele necesare și, astfel, zilele tale de concediu nu vor fi sacrificate pentru a-ți îngriji sănătate. După ce te faci mai bine, poți continua concediul, dacă așa decizi cu angajatorul sau, dacă nu, folosești zilele rămase într-o altă perioadă.
Concediul pentru îngrijire
În cazul în care intervine o problemă personală, precum ar fi decesul, dar și în situații mai fericite precum căsătoria sau botezul, poți cere zile libere plătite de la angajator. Acestea trebuie decise anterior și sunt stipulate fie în regulamentul intern sau în contractul colectiv de muncă.
Pe deasupra, ai dreptul legal la cel puțin cinci zile lucrătoare libere pentru îngrijirea unei rude. Această perioadă nu este inclusă în concediul de odihnă anual, deci nu se scade din acele minim 20 de zile. Cererea pentru concediul de îngrijire se face în scris.
Pe lângă acest concediu de îngrijire, în caz de urgențe justificate, ai dreptul să absentezi fără să ți se scadă din zilele de concediu de odihnă. Înainte să nu te prezinți la locul de muncă trebuie să îl informezi pe angajator, iar apoi decideți cum vei putea recuperarea aceste zile. Totuși recuperarea nu se poate face în ture de 16 ore sau în orice alt mod abuziv care nu respectă legislația muncii.
Într-un final, pentru orice altă situație, salariatul are dreptul la concediu fără plată. Durata se stabilește prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern.
Concluzie
„Limita este la cer”, însă în România, discursul din jurul muncii mereu în favoarea angajatorului, negocierile colective prea puține și inegalitatea de forțe în defavoarea angajatului ne-au obișnuit să ne mulțumim cu puținul. Munca determină în continuare o mare parte din viața noastră: ce facem în fiecare zi, cât câștigăm, ce pensie vom avea, sănătatea noastră și starea de spirit chiar. Condițiile de muncă sunt ultimul lucru pe care ai vrea să-l lași la „mica înțelegere”, așadar, cere și trece totul în scris.
Pentru mai multe informații despre drepturile tale poți răsfoi și materialul Drepturile la locul de muncă – ghid pentru angajați.
