Experiența primului job în rândul tinerilor se lasă de cele mai multe ori cu povești neplăcute despre abuzurile la care aceștia au fost supuși, angajatorii bazându-se pe lipsa lor de experiență și reținerea în a-și apăra drepturile, mai ales la începutul carierei. Cu toate acestea, în fiecare an suntem martori la titluri de genul „Tinerii din România nu mai vor să muncească”, „Tinerii sunt leneși”, care nu iau în calcul foarte multe aspecte precum abandonul școlar și ce presupune acesta, sărăcia, munca domestică neplătită, segmentul informal, iar în aceste articole întâlnim adesea o perspectivă unică, cea a angajatorului și mai puțin realitatea de la locurile de muncă sau chiar de la interviuri, transparența salarială, tipul de contract oferit sau experiența care se cere și la multe joburi entry-level.
Tinerii sunt obișnuiți să audă din partea familiei și a cunoscuților foarte des „Lasă că primul job mereu e mai greu, doar așa te înveți, prin muncă grea, o să ai mai multă experiență după” sau „Pe vremea mea, erai recunoscător dacă aveai orice loc de muncă”, care acum în dialogurile dintre tineri s-a transformat în „Măcar ai contract nedeterminat” sau în unele cazuri „Măcar ai un job la birou care este confortabil”, comparând cu un job care este și solicitant fizic. Prin urmare, aceștia găsesc foarte rar în mediul lor un spațiu în care să vorbească sau să întrebe despre anumite situații de la locul de muncă pe care aceștia le consideră în neregulă. Iar de cele mai multe ori, acestora li se impregnează impresia că fără chin nu se poate și decid să rămână pe termen lung la locuri de muncă care nu le respectă drepturile, așa cum a fost și cazul meu: contract determinat, mai puține zile libere pe săptămână decât prevedea legea sau contractul, pauze scurte când apucăm, însă cu toate acestea nu mi-am arătat nemulțumirea pentru că știam că este un job temporar și la momentul respectiv credeam că asta mă întărește pentru viitoarele locuri de muncă. Dar oare chiar trebuie ca la amintirea primului loc de muncă să rămânem toți cu un gust amar?
Au tinerii așteptări prea mari de la primul loc de muncă?
Noi, tinerii, nu ne dorim de fapt să ne luăm casă sau mașină cu primul salariu, așa cum a declarat Ministrul Educației Daniel David pentru Digi24 anul trecut. Nu ne dorim averi din primul salariu și nici măcar jobul perfect. În schimb, dorim stabilitate la locul de muncă, protecție socială, medicală și vechime în muncă, salariu corect și transparent, respectarea programului fără așteptarea de a accepta ore peste program neplătite pentru a demonstra în raportul de la finalul anului că merită o avansare sau chiar să rămână în companie, ori pentru „dedicarea și aprecierea că fac parte din familia companiei” – respect pentru mine și pentru timpul meu liber. În mai 2025, în emisiunea Starea Nației, Ministrul Daniel David afirmă cu privire la profesorii debutanți care pot aduce schimbări în educație: „Nu poți aduce tineri buni în sistem la un salariu de debutant care nu le permite să trăiască de pe o lună pe alta”. De ce nu am avea această perspectivă pentru toți tinerii care intră în câmpul muncii?
Primele experiențe în câmpul muncii: alegi să lucrezi de Crăciun sau de Revelion?
Foarte mulți tineri aleg un job part-time sau sezonier în vacanța de vară sau în timpul facultății. Primul meu job a fost în retail, în Afi Mall Cotroceni București, singurul mall din România care este deschis în fiecare zi a anului, inclusiv 25 decembrie sau 1 ianuarie. Cred că asta spune foarte multe despre importanța pe care o acordă angajatorii dreptului la odihnă al angajaților acestui centru comercial.
În foarte multe dintre anunțurile de job-uri este menționat „program flexibil”, ceea ce captează atenția celor care ar vrea să își modeleze orarul în așa fel încât să reușească să muncească, dar și să frecventeze cursurile de la facultate. Faptul că își pot planifica turele este însă o iluzie. De cele mai multe ori, unui student i se va cere să vină la lucru într-un interval orar mai aglomerat sau în situații neprevăzute, când este nevoie de oameni, decât unei mame care trebuie să își ia copilul de la grădiniță sau școală. În acest caz, flexibilitatea este, de fapt, de partea angajatorului.
Este repausul un drept al angajatului?
Odihna este foarte importantă în muncă și reprezintă un drept al angajatului. Dacă aruncăm o privire la legile din Germania, aflăm că există încă din 1956 legea privind închiderea magazinelor (Ladenschlussgesetz) pentru a asigura o zi de repaus pentru angajați. Potrivit DW, mai multe organizații și sindicate luptă pentru păstrarea zilei de duminică ca zi pentru recreație. Au existat presiuni din partea industriei retail care cerea ca aceasta lege să devină mai flexibilă, pentru a le majora profitul, motivând că magazinele deschise duminica ar putea deveni un bun prilej de a petrece timp cu familia, bineînțeles, fără a lua în calcul și familiile angajaților care lucrează în acele centre comerciale.
A spune că tinerii nu mai vor să muncească perpetueză un mit vechi și este cel mai ușor mod de asbolvi vina statului și problemele sistemice și de a o arunca pe tineri. Un salariu decent și drepturile la locul de muncă respectate nu ar trebui să fie un vis frumos, ci o normalitate.
Trebuie să învățăm să ne coalizăm și solidarizăm cu colegele și colegii noștri, să conștientizăm că nu numai nouă ni se întâmplă aceste lucruri la locul de muncă, să discutăm despre aceste probleme, să ne cunoaștem drepturile și să nu mai ezităm să le cerem!
Acest articol este realizat în cadrul proiectului Munca în imaginarul socio-cultural – deconstrucții discursive, proiect cultural co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.