Am invitat câteva persoane – cadre didactice, eleve, părinți – să scrie despre greva recentă din învățământ, cum au fost afectați și ce lecții au învățat. Maria Poncișu a terminat liceul curând, iar în timpul grevei se pregătea pentru examenul de Bacalaureat.
În luna mai a avut loc cunoscută grevă din învățământ, un eveniment puternic mediatizat, care a avut o întindere neașteptat de mare. Există o diversitate de păreri pe această temă care au circulat în spațiul public și pe care nu le putem cataloga ca fiind bune sau rele. Sunt doar impresii personale care au tot dreptul de a fi exprimate în mod liber, fără nevoia de ură, antipatie, judecată.
Foarte multă lume din țara noastră cunoaște vag termenul de grevă. Nu știe ce inseamnă, cum se realizează și mai ales de ce. Este o acțiune privită de cele mai multe ori cu scepticism și luată în derâdere, oamenii alegând să mențină mentalitatea clasică “La noi în România nu se schimbă niciodată nimic”. Și totuși, ce înseamnă greva? Pe scurt, greva este o mișcare colectivă și voluntară prin care un număr de salariați își încetează activitatea pentru a li se satisface anumite revendicări. Sunt diferite forme de grevă, în funcție de cerințe și de intensitatea situației.
Dacă pentru mulți oameni această grevă a reprezentat doar un titlu de Breaking News dat la televizor, pentru noi, elevii, a fost încă un episod de haos și incertitudine. Cred că cei mai afectați am fost noi elevii din clasele terminale și aici mă refer atât la mine și la colegii mei care terminam clasa a XII-a, cât și la cei mai mici de clasa a VIII-a. Cu examenele naționale, respectiv admiterile la facultăți care băteau la ușă, a apărut și această grevă care a amplificat emoțiile. Deși mai aveam o lună până la începerea examenelor, ni s-a spus brusc să stăm acasă. Pregătirea și ritmul alert de lucru le-am menținut individual. Chiar dacă la școală, fiind timpul scurt și mulți în clasă nu apucam să lucrăm foarte mult, orele de clasă ne ajutau totuși să ne clarificăm anumite nedumeriri, mai ales că nu toți copiii își permit meditații. Majoritatea profesorilor au respectat întocmai greva, însă au fost și profesori care, deși erau în grevă, au susținut neplătiți orele cu noi. Nu ne-a îngrijorat predarea în sine pentru că materia era deja parcursă, iar noi destul de pregătiți, ci neclaritatea situației. Citeam peste tot prin ziare sau auzeam la televizor posibilitatea amânării examenelor și chiar înghețarea anului școlar și asta ne îngrijora destul de mult. Colegii care fuseseră admiși la facultăți din afara țării erau stresați pentru că riscau să-și piardă locul la facultate și implicit asta le afecta cariera. Nici măcar mediile nu știam dacă sunt încheiate sau nu. Fără o absolvire oficială nu puteam intra în examene. Pe grupurile de Whatsapp era haos, multe întrebări, zero răspunsuri. Dacă ne mai întâlneam cu profesori și îi întrebam ce se întâmplă, dădeau din umeri. Nimeni nu ne zicea nimic clar. În tot acest joc de ping-pong între profesori și guvern, noi ne-am văzut de învățat și am așteptat finalul. După săptămâni bune, totul a revenit la normal, ba chiar am avut parte și de festivitatea de absolvire, premiere, bal.
Nu doar elevii din clasele terminale au avut emoții mari, ci și ceilalți elevi care se temeau că vor rămâne cu mediile neîncheiate sau că vor repeta anul școlar. Părinții au fost de asemenea afectați. Pe lângă tensiunea cu privire la viitorul copiilor, mulți părinți nu au avut cu cine să-și lase copiii mici cât timp erau la muncă.
Profesorii au fost în prim-planul întâmplării. Fiind în grevă, nu și-au primit salariul pe aproape o lună de zile și au existat chiar amenințări legate de contractul de muncă al acestora. De asemenea, s-a stârnit o antipatie la adresa profesorilor care a avansat ca o metastază în mediul online. Am avut câțiva profesori care ne spuneau că le este rușine și chiar frică să mai spună cu voce tare că sunt profesori.
În toată această mare de nemulțumiri, există și părți bune. Noi, elevii, am avut mai mult timp liber pentru învățat, iar echivalarea competențelor de la Bacalaureat a reprezentat iarăși un avantaj. Profesorii au primit în final, cât de cât ce au cerut, deci greva și-a atins scopul.
Este important de zis că profesorii au fost susținuți în permanență de noi, elevii, și chiar de părinți, fapt vizibil și prin participarea acestora la proteste alături de profesori. Deși nu ne convenea situația și ne stresa destul de tare, am fost de acord cu mișcarea profesorilor. A fi profesor este o ocupație serioasă și importantă. Sistemul educațional, alcătuit în procent foarte mare din profesori, este cel care formează copiii, adică viitorul țării și de aceea salariile profesorilor sunt nedrepte în raport cu importanța lor în societatea noastră. Tot din această cauză noi tinerii respingem cu vehemență meseria de profesor, o meserie frumoasă, dar neatractivă din punct de vedere financiar. Și așa ajungem la un sistem compromis, în care dispar ușor profesorii adevărați, de calitate și apar foarte puțini profesori noi, mulți dintre ei nepregătiți temeinic. Cu profesori puțini și plătiți prost se distruge și educația, baza societății. Un popor needucat ajunge să fie slab și incompetent.
Greva profesorilor din luna mai a fost o mișcare curajoasă care ne-a arătat că se poate schimba ceva dacă vrem. Cred că perseverența și solidaritatea au fost secretul reușitei. Nu s-a obținut întocmai ce s-a dorit, dar spre deosebire de alte încercări eșuate din trecut, s-a petrecut totuși o schimbare în mai bine.
