În timp ce mediul de afaceri deplânge absența educației financiare în școli care face din noi să fim investitori pregătiți să ne jucăm venitul la bursă, lucrătorii semnează contracte fără a le înțelege. Timpurile în care semnai un contract și rămâneai pe acel loc de muncă până la pensionare s-au dus căci fiecare încearcă să mai facă un ban în plus pe lângă. 

În ziua de azi, în multe industrii, mai ales în cazul tinerilor, în locul stabilității și protecției oferite de contractul de muncă, mulți antreprenori sau ONG-uri optează să facă contracte de drepturi de autor. Aceste contracte oferă iluzia unui venit mai mare, deoarece angajatorul plătește doar impozitul pe venit, iar în rest toți banii revin celui ce-și cesionează drepturile. 

Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale (drepturi de autor) este o metoda bună pentru a face un ban în plus, mai ales dacă ai un contract de muncă individual care-ți plătește contribuțiile la sănătate și la pensie. Dacă nu ai un contract de muncă și felul principal prin care îți câștigi existența este contractul pe drepturi de autor, atunci îți crește riscul de a ajunge în precaritate, situație în care nu ai siguranța venitului și nu ai niciun fel de protecție socială. 

Distincția clară între angajat și cesionar este dată de lipsa dreptului pe care cel din urmă le are. Dreptul la zile libere, la concediu plătit sau asigurarea de sănătate sunt responsabilități ce pică pe umerii celui ce-și oferă drepturile de autor. Dacă un angajat are dreptul la minim 20 de zile de concediu plătit, ca persoană ce-și cesionează drepturile, poți să-ți iei libere oricând, atât timp cât nu încalci clauzele contractuale, doar că nu sunt plătite. 

Contractul pentru cesionarea drepturile de autor nu poate și nu trebuie să înlocuiască un contract individual de muncă. Dacă la locul de muncă, angajatorul vă argumentează că ar fi mai bine să vă treacă pe un contract de cesionare a drepturilor de autor, dar lucrați precum orice alt angajat, atunci este necesar să contactați organele competente. Dacă este vorba de scris un articol, de realizarea unor picturi, atunci lucrul pe cesionarea drepturilor de autor este de înțeles. Este important de reținut însă că la fel ca în cazul contractului individual de muncă, și pentru un contract de drepturi de autor puteți negocia clauzele pentru a fi cât mai mult în avantajul vostru.

Ce trebuie să conțină cu contract pe drepturi de autor?

Fiecare contract de cesiune a drepturilor de autor trebuie să cuprindă următoarele, căci fără aceste detalii, poate fi reziliat imediat de oricare dintre părți:

• Drepturile patrimoniale transmise, adică ce îi cedezi mai exact beneficiarului.
• Modalitățile de utilizare prin care opera ta o să fie valorificată, precum ar fi publicarea într-un ziar sau pe un blog.
• Durata și întinderea cesiunii.
• Remunerația titularului drepturilor de autor.

Trebuie să se precizeze clar sarcinile pentru care  sunteți plătiți, iar orice altceva în plus pe care beneficiarul vi l-ar cere, îl puteți foarte simplu refuza. Obiectivele trebuie descrise clar, pentru a putea fi înțelese de către părți ca mai apoi să nu existe discuții legate de nerespectarea clauzelor. Spre exemplu: 

Asigurarea de către CEDENT, în favoarea BENEFICIARULUI, în cadrul proiectului NUMELE PROIECTULUI, a șapte texte cu următoarele specificații:

• Textele vor avea cel puțin 1000 de cuvinte și nu vor depăși limita superioară de 1500.
  • Textele vor fi scrise în limba română, iar cedentul va folosi un limbaj accesibil pentru grupul de persoane țintă: 15 – 35 de ani.
  • Textele vor analiza situația economică a României din ultimii 30 de ani și vor conține cel puțin un interviu cu câte un expert.

În afara sarcinilor clar definite, trebuie să se menționeze și perioada pentru care cedentul își cesioneaza drepturile de autor sau dacă dorește să le ofere pe acestea în exclusivitate beneficiarului. Cea mai mare parte din contractele pe drepturi de proprietate intelectuală specifică:

CEDENTUL cesionează BENEFICIARULUI, în regim de exclusivitate, toate drepturile patrimoniale care decurg din dreptul conex asupra prestației sale, pentru toate utilizările și exploatările acesteia pe o perioadă nelimitată de la data încheierii prezentului contract.

Totuși, oferirea în exclusivitatea a drepturilor poate fi negociată. Poate tu dorești să-i oferi publicației dreptul să-ți folosească articolele doar pentru doi ani în regim exclusiv, iar mai apoi te-ai gândi să le trimiți către alte reviste care să se folosească de acestea. 

Se poate ca împreună cu beneficiarul să decideți și cesionarea dreptului la reproducere, spre exemplu a unor stickere pe care le-ai produs, care aduce de la sine dreptul de distribuire a operelor: tu i-ai dat design-ul, iar el mai departe îl printează în mai multe exemplare, pe care apoi le distribuie către vânzare.

Pentru autorii care își exprimă o opinie în ziare, în lipsa unui contract semnat în prealabil, legea le oferă acestora “dreptul de a o utiliza sub orice formă, cu condiția să nu prejudicieze publicația în care a apărut opera”. Dacă totuși există un contract, iar acolo este specificată o clauză de exclusivitate, în condițiile în care nu a fost publicată în termen de o lună pentru un cotidian sau șase luni pentru alte publicații, îți revine dreptul să faci ce dorești cu articolul tău.

Există situații în care i-ai predat opera beneficiarului, dar acesta nu s-a folosit de ea pentru o bună perioadă de timp și acum îți dorești ruperea contractului. Desființarea contractului nu se poate face înainte de 3 luni pentru un cotidian, de un an pentru o publicație periodică sau de doi ani pentru restul mediilor. Dacă opera nu a fost folosită din cauza unor greșeli din partea autorului sau dacă acesta nu și-a îndeplinit atribuțiile conform contractului semnat, autorul nu poate cere rezilierea contractului. Totuși, legea ține cont și de interesele autorului:

“Autorul poate solicita desființarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl utilizează sau îl utilizează într-o măsură insuficientă și dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil.”

Totuși, dacă există o clauză în contract prin care este specificat că-ți cedezi drepturile de autor, trebuie menționată și perioada de timp. În absența acesteia, conform legii, “termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor este de trei ani de la data predării operei”. În contract se poate negocia orice perioadă și cum nu există un minim, se poate face și pentru 30 de zile, dar și pe o perioadă nedeterminată. Totuși, dacă perioada de cesionare a drepturilor nu este nedeterminată, atunci după îndeplinirea acesteia, opera îți revine și te poți folosi de aceasta cum dorești, fără a mai cere permisiune de la patron și fără să-l recompensezi.

Dacă pentru scrierea unui articol ați încheiat un contract pe drepturi patrimoniale cu o revistă, beneficiarul nu poate introduce în contract sau pretinde că orice operă pe care o produceți în viitor îi revine acestuia. De asemenea, cum este și cazul contractelor individuale de muncă, trebuie să aveți și voi o copie a contractului care să fie semnată de ambele părți și să aibă un număr de înregistrare.

Taxele pe drepturile de autor

Cei care realizează venituri din drepturi de autor trebuie să trimită la ANAF Declarația Unică 212 până la data de 25 mai. Celor cărora li se oprește impozitul la sursă, adică angajatorul se ocupă de plata a 10% datorie către stat, doar în anumite situații trebuie să completeze această declarație.

Impozitul datorat pentru fiecare lucrare este de 10% din valoarea netă, valoarea netă fiind 60% din valoarea brută care a fost specificată în contract. Dacă în contract valoarea brută a operei este de 1000 RON, atunci impozitul o să fie de 10% din 600, adică 60 RON:

Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv din crearea unor lucrări de artă monumentală […] se stabilește de contribuabili prin scăderea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut.

Pe lângă impozitul pe venit, s-ar putea să fii nevoit să plătești contribuții de sănătate și pensie. Dacă veniturile nete (după plata impozitului de 10%) sunt mai mari de 12 salarii minime brute (3000 RON x 12 = 36000 RON), atunci trebuie să plătești obligatoriu atât CAS-ul (25%), dar și CASS-ul (10%).

Referitor la pensie (CAS), dacă treci de pragul de 12 salarii minime brute, atunci datorezi cel puțin (voi alegeți căci mereu se poate cotiza mai mult la pensie) 25% din totalul veniturilor.

Referitor la asigurarea de sănătate (CASS), dacă ai realizat venituri nete mai mari de 12 salarii minime brute, atunci trebuie să plătești minim 10% din 12 salarii minime brute. Dacă câștigi într-un an cel puțin 24 de salarii minime brute naționale (3000 RON x 24 = 72000 RON), atunci valoarea minimă de venit pe care ți-o alegi pentru a calcula 10% CASS, nu poate fi mai mică de 24 de salarii minime brute. 

Dacă ești angajat într-un loc cu contract de muncă, nu trebuie să plătești CASS-ul indiferent de veniturile pe care le realizezi din cesionarea drepturilor de autor.

Concluzie

Contractele de cesionare a drepturilor de autor se prezintă ca oportunității de a face un venit mai mare. Totuși, atunci când pensia și asigurarea medicală nu este plătită, dar în schimb primiți 200 RON în plus, cei care pierdeți pe termen lung sunteți tot voi.

În introducere, am argumentat că un contract de cesionare a drepturilor de autor reprezintă un mod de-a face un venit în plus. Trebuie tratat astfel, deoarece nu poate niciodată înlocui un contract individual care oferă o mai mare protecție angajatului. Spre exemplu, un angajat este îndreptățit la indemnizații pentru incapacitatea temporară de muncă, la o pensie de invaliditate, în timp ce persoană care-și cesionează drepturile, trebuie să se ocupe individual de fiecare dintre acestea.

Pentru a avea un concediu, pentru a-și lua liber, pentru a fi despăgubit în caz de un accident la locul de muncă, persoana care își cesionează drepturile se ocupă individual de fiecare sarcină. Presiunea pe umerii celui ce lucrează pe drepturi de autor este întotdeauna mai mare, iar chiar dacă acum, la 20-30 de ani, totul pare sigur, mai târziu intervin problemele medicale care aduc riscuri suplimentare și pensia devine o necesitate.