Am invitat câteva persoane – cadre didactice, eleve, părinți – să scrie despre greva recentă din învățământ, cum au fost afectați și ce lecții au învățat. Ariana Dudună este elevă în clasa a XI-a și Președinta Asociației Elevilor din Constanța. A participat la greva profesorilor, alături de colegii ei de la Asociație, susținând demersul acestora.
Rezumat evenimente
În data de 22 mai, profesorii au declanșat prima grevă generală din educație din ultimii 18 ani. În spațiul public au existat opinii divergente cu privire la declanșarea grevei, fiind voci care s-au arătat solidare, dar și voci care și-au exprimat opinia împotrivă.
Pe 10 mai, profesorii au protestat în marș, din Piața Victoriei până la Palatul Parlamentului, organizând unul dintre cele mai mari proteste recente ale profesorilor, declanșând concomitent și un referendum pentru declanșarea grevei generale. În urma rezultatelor referendumului, aceștia au declanșat pe 17 mai greva de avertisment, o procedură legală necesară pentru declanșarea grevei. Greva a durat aproximativ 3 săptămâni, fiind suspendată pe data de 12 iunie, în urma adoptării unei Ordonanțe de Urgență de către Guvern.
Revendicările anunțate de profesori la începutul grevei au fost următoarele:
- Majorarea salariilor personalului din învățământ, în conformitate cu importanța socială a muncii prestate, plecând de la principiul salariul profesorului debutant să fie cel puțin egal cu salariul mediu brut pe economie, salarizarea întregului personal didactic de predare urmând să se realizeze în mod progresiv, în raport de funcție, studii, vechime și grad didactic;
- Instituirea regulii indexării anuale a salariilor personalului plătit din fonduri publice, cu rata inflației;
- Plata orelor suplimentare efectuate de personalul didactic auxiliar și nedidactic;
- Acordarea sporurilor pentru condiții de muncă personalului din învățământ;
- Acordarea drepturilor prevăzute în legislația în vigoare și contractele colective de muncă aplicabile (decontarea navetei, plata indemnizației de instalare, acordarea concediului de odihnă suplimentar, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat etc.);
- Creșterea anuală a investițiilor în învățământ, pentru îmbunătățirea bazei materiale și a infrastructurii;
- Renunțarea la aplicația EduSal și înlocuirea acesteia cu un program informatic de salarizare gestionat și administrat de Ministerul Educației.
În urma grevei și a negocierilor sindicatelor, profesorii au reușit să obțină mărirea salariilor cu 1300 de lei brut pe lună, sumă ce reprezintă, în medie, aproximativ 25%, procentul variind (spre exemplu, pentru un profesor debutant reprezintă 31,7%). De asemenea, aceștia au obținut și o garanție asupra faptului că în viitoarea lege a salarizării salariul se va porni de la salariul mediu pe economie, lucru prevăzut de Ordonanța de Urgență nr. 57/2023.
Încă de la declanșarea sa, la nivelul spațiului public au apărut mai multe voci cu diferite argumente împotriva grevei, de la persoane care susțineau revendicările dar nu erau de acord cu acțiunea în sine, până la persoane care chestionau pregătirea profesională a profesorilor.
Mă numesc Ariana Dudună, sunt elevă în clasa a XI-a în Constanța, iar de peste 2 ani lupt pentru drepturile elevilor, creșterea calității educației și asigurarea unui acces echitabil la educație pentru toți elevii, având funcția de președinte al Asociației Elevilor din Constanța. În cadrul grevei, m-am implicat prin participarea la protestele locale și naționale ale profesorilor. Prin prezentul articol voi încerca să argumentez, din perspectiva unei eleve, modul în care greva a venit în avantajul elevilor și al sistemului de învățământ per total.
1. Profesorii au dreptate, dar greva nu trebuie să afecteze elevii.
De-a lungul zilelor de grevă, majoritatea cetățenilor și-au exprimat acordul cu revendicările profesorilor, considerând că acestea sunt legitime. Totuși, a existat o reticență cu privire la legitimitatea grevei, din perspectiva afectării dreptului elevilor la educație. Astfel, există persoane care și-au exprimat susținerea față de revendicări, dar dezacordul cu metoda prin care profesorii au ales să își ceară drepturile.
Dreptul salariaților la grevă este reglementat încă de la nivelul Constituției, în cadrul articolului 43, reprezentând un drept fundamental. La nivelul Codului Muncii sunt reglementate în detaliu condițiile exercitării acestui drept.
În contextul declanșării unei greve, salariații nu au în vedere afectarea sau neafectarea beneficiarilor serviciului pe care îl prestează, scopul grevei nefiind să afecteze elevii sau să nu îi afecteze, ci să își apere interesele profesionale și economice. Statul este garantul dreptului elevilor la educație, nu profesorii, fiind de datoria acestuia să rezolve conflictele de muncă existente și să găsească soluții astfel încât serviciul public de educație să nu fie afectat, vina neaparținând profesorilor.
În condițiile în care considerăm revendicările profesorilor ca fiind legitime și suntem de acord cu faptul că aceștia merită un trai decent, suntem obligați moral să fim de acord și cu faptul că aceștia își cer acest drept într-un mod legal și Constituțional. Dacă vreodată ai participat la un protest, ai susținut o mișcare civică sau te-ai implicat într-o campanie de advocacy, ar trebui să susții și profesorii, aceștia făcând exact același lucru când declanșează o grevă precum cea recentă.
2. Majoritatea profesorilor sunt slab pregătiți, nu predau bine. Aceștia nu merită măriri salariale.
Prezentul argument a fost vehiculat atât sub forma unor propuneri pentru salarizarea în funcție de criterii de performanță a profesorilor, cât și de diferite voci din spațiul public care aveau ca intenție decredibilizarea cadrelor didactice, precum Dana Budeanu.
Într-adevăr, la nivelul sistemului de învățământ există profesori care nu își desfășoară orele într-un mod calitativ, care nu sunt pregătiți suficient, care sunt chiar abuzivi cu elevii lor. Aceste aspecte sunt materializate prin notele obținute la definitivat și titularizare, prin cazurile de abuz scoase la iveală în presă și prin experiența personală a fiecăruia.
Totuși, acest aspect nu reprezintă un motiv pentru ca profesorii să nu primească măriri salariale, ba chiar opusul. La nivelul municipiului Iași există aproximativ 1000 de posturi vacante, iar în București numărul se apropie de 3000. În contextul în care profesorii din generația “decrețeilor” se vor pensiona în următorii 5-10 ani, acest deficit doar va crește. Astfel, în lipsa unui pachet salarial motivant, tinerii nu se vor orienta către sistemul de învățământ pentru a acoperi aceste posturi vacante.
În contextul în care există un deficit atât de mare în sistem, care doar va crește, este foarte dificil să atragi oameni pe posturile respective, atragerea oamenilor competenți, cu vocație, devenind aproape imposibilă. Dacă ne dorim să avem profesori mai buni, salariile trebuie să crească.
Cu privire la introducerea unor criterii de performanță pentru plata cadrelor didactice, acestea ar putea fi introduse abia după introducerea unor măriri salariale semnificative la nivelul sistemului, în condițiile în care ar exista o competiție pe posturile de profesor. Totuși, cuantificarea performanței unui cadru didactic este un lucru dificil de făcut, aceasta trebuind să analizeze în mod complex activitatea profesorilor. O performanță evaluată strict dintr-un punct de vedere, spre exemplu cel al notelor obținute la examene, va aduce alte probleme în sistem. Trebuie să ne punem întrebarea: cine este mai performant: un profesor care aduce un elev de 4 la nota 7 sau un profesor care păstrează un elev de 10 la nota 10?
3. Profesorii muncesc câteva ore pe săptămână, având luni de zile de concediu.
Norma profesorilor include 40 de ore pe săptămână, ca orice job cu normă întreagă. Din aceste 40 de ore, profesorii petrec într-adevăr doar 18 predând la clasă propriu-zis. Totuși, celelalte ore sunt dedicate tot activității didactice: pregătirea lecțiilor, corectarea temelor și lucrărilor scrise, activități metodico-științifice etc.
Niciun stat european nu are profesori care să petreacă 40 de ore pe săptămână pentru activități de predare propriu-zisă. În general, normele variază între 16-24 de ore, existând însă și excepții, precum Albania, cu 36 de ore.
Profesorii beneficiază, anual, de 62 de zile de concediu cu plată. În perioada vacanțelor, aceștia participă la diferite activități, precum susținerea corigențelor, a examenelor naționale, etc.
În urma suspendării grevei, în ciuda măririlor salariale obținute, sentimentul general din spațiul public a fost unul mixt. Au existat voci ale profesorilor care s-au arătat nemulțumite de stoparea grevei. O parte din profesori s-au retras din sindicat, iar unii au cerut demisia liderilor. Deși greva nu s-a terminat exact cum mi-aș fi dorit, poate cu o mărire salarială mai mare, aceasta a reușit să creeze o solidaritate profundă între toți actorii educaționali.
Au fost mișcări de elevi și de părinți care s-au poziționat ferm împotriva grevei, precum și profesori care au refuzat să participe și care chiar au făcut presiuni pe greviști să se oprească. În ciuda acestui fapt, consider că semnalul principal a fost transmis: nu vă puteți bate joc de noi la nesfârșit. Lupta împotriva nedreptății, contra unui Guvern corupt, pentru o educație mai bună trebuie să fie una comună.
Participarea părinților și elevilor la protest, susținerea față de grevă, s-au făcut resimțite. Atunci când am ajuns, alături de un grup de elevi din Constanța și București la protestele din Piața Victoriei, de fiecare dată am fost întâmpinați cu aplauze. Unii profesori au lăcrimat văzându-ne, iar o profesoară și-a dat jos pălăria în fața noastră. În urma tuturor tentativelor Guvernului de a decredibiliza greva, de a întoarce părinții și copiii împotriva profesorilor, mesajul transmis în stradă a dovedit opusul.
Dacă ne dorim într-adevăr o educație mai bună, avem nevoie să fim solidari unii cu ceilalți. Trebuie să înțelegem cu toții: elevi, profesori, părinți, că vina pentru eșecul educației nu este a niciunuia dintre noi, ci este a statului care o gestionează. Și să luptăm împreună pentru un viitor mai bun, viitorul nostru, al tinerilor, precum și al generațiilor viitoare.
Greva s-a suspendat, dar protestul și revolta trebuie să continue.
