Scenariștii nord-americani fac grevă. Participanții nu se suprapun peste imaginarea șablon a muncitorului grevist, însă tocmai acest lucru face ca evenimentul să fie de mare interes, întrucât multe dintre revendicările lor sunt cât de se poate de familiare.
De 1 mai, uniunile de creație care reprezintă scenariștii de film și televiziune din SUA, Writers Guild of America (WGA) West/East au anunțat că vor înceta activitatea, după șase săptămâni de negocieri neproductive cu organizația patronală Alliance of Motion Picture and Television Producers (AMPTP). Pe 2 mai s-au ținut de cuvânt și au încetat munca. Astfel, pentru prima dată în 15 ani, scenariștii au făcut grevă împotriva studiourilor. Pentru moment, asta înseamnă doar că nu vom avea episoade noi din Last Week Tonight, dar acțiunea are potențialul să se resimtă în profunzime pe tot globul.
Impactul pentru consumator al difuzării digitale prin aplicații de streaming apare doar ca un acces mai facil la filme și seriale, dar are două efecte profunde și interdependente asupra organizării muncii.
În primul rând reprezintă o erodare a caracterului companiilor, care nu mai activează doar în domeniul IT sau al divertismentului sau al logisticii. De exemplu, din AMPTP nu fac parte numai studiourile mici și mari de film, ci și companii ca Netflix, Apple, Amazon. Este valabil și reversul: pentru a face față concurenței venite din partea unor companii din sectorul tech, Disney, Warner Bros. Discovery și alții au trebuit să-și dezvolte propria infrastructură de streaming. Companiile au profitat din plin de această încețoșare a categoriile pentru a elida acorduri și înțelegeri specifice unui sector, pretinzând că întreprind activitate în altul. De la folosirea decorurilor digitale externalizate unor studiouri nesindicalizate la eșecuri ridicole precum Quibi, amestecarea IT-ului cu divertismentului creează tot felul de oportunități pentru studiouri de a nu-și plăti angajații.
Al doilea efect ține tot de o dărâmare a unor granițe. Literalmente granițe, în cazul acesta. Servicii ca Netflix sau Max au un aport din ce în ce mai mare în ceea ce privește distribuția de film produs în afara Statelor Unite ale Americii, dar se fac resimțite și la nivelul producției. Seriale ca Wednesday, Comrade Detective sau Django au fost filmate parțial, sau chiar integral în România, iar hituri internaționale ca Squid Games, My Brilliant Friend sau Dark sunt finanțate de companii americane, dar realizate de echipe locale. Înainte de fuziunea dintre Warner Bros. și Discovery, WB producea conținut și pentru piețele locale, inclusiv pentru România, etalând seriale ca Hackerville, Umbre sau Ruxx.
Un context cultural din ce în ce mai tensionat
În ultimii ani industria nord-americană de film a fost epicentrul unora dintre cele mai vizibile acțiuni de protest privind condițiile de muncă. În 2017, hashtag-ul „#metoo”, deja existent de mai bine de zece ani, s-a transformat într-o adevărată mișcare socială cu reverberații resimțite până chiar și la noi, ieșind peste tot cu mult din sfera divertismentului. Există o întreagă literatură despre efectul și limitele fenomenului așa că nu le voi recapitula, cert fiind însă că este o campanie de sensibilizare absolut necesară care a creat spațiu pentru revendicarea unui spectru și mai larg de drepturi.
Orientarea studiourilor spre difuzare digitală a creat falii între producători și personal, iar epidemia COVID-19 a dus la surparea unui echilibru deja din ce în ce mai precar. Tonul a fost dat de figuri cu vizibilitate, cum ar fi cazul lui Scarlett Johansson care a intentat un proces lui Disney după ce compania a lansat simultan filmul Black Widow atât în cinematografe, cât și pe serviciul de streaming Disney+. Actrița a fost sprijinită de numeroși alți actori, precum și de organizații care luptă pentru drepturile femeilor, dar întrucât miza procesului a fost tocmai o mai echitabilă distribuție a încasărilor din streaming, Disney a preferat să ajungă la o înțelegere în afara tribunalului pentru a nu-și crea un precedent neplăcut. Situația nu e nici pe departe de a se fi rezolvat, iar dacă este să se ajungă la un compromis în favoarea angajaților, asta se va întâmpla cel mai probabil prin acțiune colectivă.
Originile conflictului
Toate sindicatele și uniunile de creație din Hollywood își negociază periodic contractele colective de muncă, iar la finalul lui 2021 debutează o perioadă în care acestea încep să expire. Membrii IATSE, sindicatul care reprezintă personalul tehnic și auxiliar din film, TV și teatru, au fost primii care au ajuns la masa de negocieri. Tot streamingul a fost subiectul principal, pentru că noul mediu de emisie a încurajat noi comportamente de consum și a cerut noi grile conform cărora munca angajaților să fie recompensată, ceea ce a permis companiilor să se sustragă unor înțelegeri făcute în contextul televiziunii clasice.
Un tehnician de lumini nu primește direct procent din profitul unei producții precum un mare star, dar beneficiază indirect prin intermediul fondului de pensii, iar condițiile prin care acesta este alimentat diferă substanțial între media tradițională și streaming. Mai mult, condițiile de muncă mai ales în cazul serialelor sunt cu totul altele. Modelul inaugurat de Netflix de a lansa dintr-un foc un întreg sezon pentru a specula comportamentul de binge watching, încurajează un program de lucru mult mai intens, cu zile de lucru de douăsprezece ore fără pauze, întrucât plata se face pe zi, nu pe oră.
Conflictul a luat o formă tripartită, ca un mexican stand-off între studiouri, membrii de sindicat și conducerea sindicatului. După ce a fost votată inițierea grevei în cazul în care nu s-ar fi ajuns la o înțelegere, negociatorii au obținut un nou contract pe ultima sută de metri care a fost respins de către 50,4% dintre membri. Însă din cauza, sau mulțumită, sistemului de delegați, această respingere pe muchie s-a transformat într-o ratificare a contractului cu un sprijin de 70%, evitâdându-se greva. Totuși, în cei aproape 130 de ani de existență, IATSE nu a sistat niciodată activitatea, ceea ce face rezultatul să fie previzibil în retrospectivă. Asta nu înseamnă că organizații mai puternice, cu mai multă putere de negociere, nu au avut nimic de învățat.
Greva WGA
Cele două uniuni de creație Writers Guild of America au declanșat conflictul de muncă pe un fond asemănător, revendicând pe lângă creșteri salariale sau recuperarea unor venituri din streaming și un ritm de muncă mult mai puțin precar. Tot din cauza accelerării perioadei de producție a serialelor TV dispare așa-numitul writers’ room, acesta fiind înlocuit cu mini-room.
Într-o postare de pe (ne)blogul său, George R. R. Martin detaliază felul în care scenariștii erau implicați tradițional în procesul realizării unui serial, precum și felul în care s-au schimbat lucrurile în ultimii ani. Pe scurt, meseria includea scenaristul în toate momentele realizării operei, iar calitatea acesteia avea de câștigat. Aceeași echipă de scenariști, formată din membri cu diferite grade de experiență, construiau împreună povestea, personajele și lumea. Odată ce demarau filmările, scenariștii participau la ele pe platou. Aceștia, fiind familiari cu parcursul narațiunii, puteau răspunde întrebărilor actorilor sau improviza productiv pe loc dacă așa cereau circumstanțele. Acest sistem era și în avantajul scenaristului, care beneficia nu doar de un loc de muncă colaborativ și relativ stabil, cel puțin pe durata unui sezon, ci și de o traiectorie în carieră nu mult diferită de cea a unui sistem pe bază de ucenicie. Odată familiarizat cu toate chichițele proceselor de producție, inclusiv pre și post, scenaristul avea posibilitatea să devină el sau ea însăși creator de seriale, sau showrunner. Pe de altă parte, în sistemul mini-room, implicarea scenaristului este de mult mai scurtă durată, de mai mare intensitate și mai prost remunerată.
Consecințele transformării scenaristului dintr-un soi de meșteșugar într-un textier plug and play sunt numeroase. Evident scade calitatea scenariilor dacă scriitorul nu este implicat în procesul de producție, nu cunoaște actorii, nu le poate oferi contextul necesar acțiunilor pe care le întreprind sau nu poate modifica replici în funcție de inspirația de moment. Lucrând aproape ca un freelancer sau gig worker scenaristul are un venit mult mai puțin predictibil, trebuind să se asigure că plata pentru o sesiune de scris îi ajunge pentru potențiale luni de inactivitate.
Una dintre cele mai grave consecințe ale noului regim de muncă este și una dintre cele mai subtile, anume blocarea carierei scenariștilor într-o permanentă fază de decolare. Din ce în ce mai des, persoanele care debutează ca showrunners nu vin din rândul acestei profesii, ci al actorilor consacrați sau al regizorilor de film care nu își găsesc locul pe o piață saturată de blockbustere. În practică, asta creează o competiție acerbă pe pozițiile de începători, munca tinerilor profesioniști fiind din ce în ce mai prost remunerată, fără ca aceștia să capete aptitudinile necesare avansării în carieră.
În colțul nostru de lume
Subiectul poate părea frivol, afectând pe cei mai privilegiați dintre cei mai privilegiați lucrători. În același timp, natura industriei divertismentului din America de Nord, face ca această grevă să fie unul dintre cele mai vizibile conflicte de muncă din ultima vreme. Evenimentul ilustrează că nu există meserii „bune” de la natura lor, că drepturile și privilegiile angajaților sunt mereu în pericol de a fi pierdute și că doar prin revendicarea acestora pot fi menținute.
Situația este în curs de developare (sic!), dar îmi vine greu să cred că, în condițiile în care industria divertismentului din SUA este atât de puternic globalizată, va avea doar consecințe locale. Cum vor fi afectați lucrătorii din alte țări depinde de înțelegerile care se încheie în urma inevitabilelor negocieri. Până atunci rămâne o situație care merită urmărită.
Nu știu dacă în urma grevei se vor găsi imediat soluții la noile probleme cu care ne confruntăm, dar arată că una dintre cele mai vechi tactici prin care lucrătorii își cer drepturile, este și una dintre cele mai puternice.
