De la începutul mandatului Ursulei Von Der Leyen din 2019 ca Președintă a Comisiei Europene, aceasta a promis că demnitatea la locul de muncă va fi una dintre priorități. Angajamentul inițial prevedea ca în primele 100 de zile de mandat, Comisia se va asigura că fiecare angajat are un salariu minim adecvat. Această promisiune nu s-a materializat decât 3 ani mai târziu, în octombrie 2022, când directiva UE 2022/2041 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. De atunci, România se află într-o luptă contra-cronometru pentru a implementa schimbările necesare ce ar trebui să ducă la un salariu minim ce poate să asigure un trai decent pentru toți lucrătorii. În acest context, este important să înțelegem situația actuală din România în ceea ce privește salariul minim, precum și ce va face (și ce nu va face) noua directivă europeană în această privință.
În România, anul trecut, aproape 30% dintre angajați lucrau pe salariul minim: 1524 RON net, 2550 brut, în timp ce coșul minim pentru un trai decent este de 3275 RON/lună. Un individ ar avea nevoie de aproximativ două salarii minime pentru a-și putea acoperi nevoile de bază, o sumă de care nu dispun, conform datelor, nici jumătate dintre angajații din România.
Salariul minim în România nu se calculează după o formulă clară, chiar dacă la bază, conform legii, ar trebui să se țină cont primordial de valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent. În fiecare an, dezbaterile referitor la creșterile salariale se întind pe perioade lungi, iar fiecare partid se folosește de acestea pentru a-și promova platforma politică.
Politicile salariale în România nu sunt coerente și nu țin cont de nevoile angajaților. În primul rând, există multiple categorii profesionale care sunt scutite de la plata impozitului pe venit, începând cu celebrul exemplu al IT-iștilor, cărora în ultimii ani li s-au adăugat alte categorii de privilegiați, cum ar fi lucrătorii din construcții, dar și cei din agricultură sau industria alimentară, pentru care salariul minim este de de 4000 RON brut (în 2021, 3000 RON brut), beneficiu căruia i se adaugă și scutirea atât de plata impozitului pe venit (10%), de contribuția către asigurarea de sănătate (10%), dar și reducere contribuția de asigurări sociale.
Apoi, în afara salariului minim, statul nu reglementează politicile salariale din mediul privat: spre exemplu, România nu impune, prin lege, ajustarea anuală a salariilor cu inflația (așa cum se întâmplă spre exemplu în Belgia), sau grile de salarizare care să țină cont de vechime (așa cum e cazul pentru salariații de la stat) sau orice fel de măsură prin care să se asigure că cel puțin nu scade venitul real al angajaților. Astfel, am ajuns în situația ca la fiecare creștere a salariului minim să crească și numărul celor plătiți cu salariul minim, întrucât pentru mulți angajați nu există opțiunea negocierii unei creșteri salariale.
Numărul contractelor individuale de muncă cu normă întreagă la nivelul salariului minim a crescut radical începând cu 2011, când erau doar 350.000, ajungând până la aproape 1.6 milioane în 2020. Totuși, efectivul de salariați nu s-a modificat cu mult, acum fiind aproape de nivelul din 2009 (5 milioane).
În aceeași perioadă, negocierile colective au avut de suferit, deoarece în 2011, Președintele Băsescu anunța că trebuie făcute schimbări pentru a opri criza financiară. Schimbările au lovit în oamenii muncii, deoarece au condus la o mai mare flexibilizare a forței de muncă, ce a împins cât mai mulți să emigreze, iar cei care au rămas, au trebuit să accepte poziții mai slab plătite. Schimbările legislative (Codul Muncii, Legea Dialogului Social) au condus la o scădere a puterii sindicatelor, dar și a negocierilor colective. Dacă până în 2011, fiecare lucrător din România era acoperit de contractul unic colectiv la nivel național, în 2020 mai avem doar 23% dintre aceștia care beneficiază de un contract colectiv de muncă.
Acest model economic ne-a împins în situația de astăzi, unde aproape 16% dintre persoanele angajate din România sunt la risc de sărăcie. Spre exemplu, în comerțul cu amănuntul, unde 9% dintre oameni lucrează, 42.2% dintre aceștia sunt pe salariul minim. În investigații și protecție, 83.7% din 112.000 de lucrători sunt pe salariul minim.
Cum stă treaba la Comisia Europeană?
În acest context, România se vede nevoită să implementeze directiva UE 2022/2041. În consecință, până în noiembrie 2024, România trebuie să dezvolte mecanismele necesare să ofere:
- Predictibilitate atunci când se calculează salariul minim.
- Creștere a negocierilor colective, astfel încât să acopere 80% din forța de muncă.
- Implicarea mai bună a partenerilor sociali (sindicate și patronate) în stabilirea și actualizarea salariilor minime legale.
- Accesul efectiv al lucrătorilor la salariile minime legale.
Mai clar, până în noiembrie 2024, România nu are obligația să asigure că 80% dintre angajați sunt acoperiți de un contract colectiv de muncă, ci doar să dezvolte planul de acțiuni, cadrul în care vor fi implementate aceste lucrări ulterior.
Ce ne oferă Directiva?
Textul directivei nu forțează România concret la o creștere a salariului minim cu o anume valoare sau într-o perioadă de timp. Pentru a face lucrurile mai ușor de înțeles, Comisia oferă posibilitatea corelării salariului minim față de cel median cu 60% sau față de cel mediu cu 50%.
La începutul anului valoarea salariului minim brut a crescut la 3000 de RON, totuși în absența unor date referitoare la actuala valoare a salariului median sau mediu, ne raportăm la datele de anul trecut.
Valoarea salariului median brut, în luna iunie 2022, a fost de 3500 RON, în timp ce salariul mediu este de 6413 RON. Mai mult de 85% dintre lucrătorii din România au un salariu sub valoarea medie, în timp ce aproape 42.7% câștigă sub valoarea mediană.
- La nivelul datelor din iunie 2022, dacă salariul minim ar reprezenta 60% din median, ar însemna o valoare de 2100 RON brut, cu 900 RON mai puțin față de valoarea actuală a salariului minim. Directiva exprimă clar că “aplicarea mecanismului respectiv să nu conducă la o scădere a salariului minim legal.”
- Tot raportându-ne la iunie 2022, dacă salariul minim ar reprezenta 50% din salariul mediu, atunci am ajunge la o valoare de 3206,5 RON brut, adică un salariu NET de 1927 lei, cu doar 30 de lei mai mult decât nivelul salariului minim după creșterea de la 1 ianuarie.
Așadar, România nu este departe de la a îndeplini aceste ținte, deși foarte probabil că valoarea salariului mediu va fi mai mare în ianuarie 2023 față de iunie 2022. Totuși, aceste procente sunt indicative, iar fiecare stat are libertatea completă să decidă un mecanism de calculare al salariilor. De asemenea, nu există obligativitatea statelor membre UE de-a introduce un salariu minim legal acolo unde acesta se calculează prin negocieri colective (cum este cazul țărilor nordice).
De asemenea, statul poate decide dacă introduce o formulă de calcul previzibilă care să indexeze salariul minim în funcție de rata inflației sau/și de productivitate, sau decide anual împreună cu partenerii de dialog social. Până acum salariul minim s-a mărit prin întâlniri cu sindicatele și patronatele, dar o formulă de calcul previzibilă este o măsură pe care au cerut-o ambele părți în trecut.
Totuși, ne obligă directiva la ceva anume?
Directiva oferă spațiu mult de mișcare, dar forțează statele să se îndrepte spre un model în care salariul minim oferă demnitate și o putere de cumpărare adecvată angajatului. În discursul public, creșterea valorii salariului minim a fost obiectul central care a fost discutat. Despre obligativitatea îmbunătățirii negocierilor colective s-a vorbit mult prea puțin, însă creșterea gradului de acoperire la 80% va aduce puterea din nou mai aproape de angajați.
Totuși, până atunci mai este cale lungă, iar pentru moment, statul român are 2 ani să decidă cadrul de acțiuni, iar mai apoi mulți alții în care să implementeze toate procedurile. Având în vedere că ne mișcăm adesea destul de încet când vine vorba de implementarea directivelor europene, nu ar fi de mirare ca și de data aceasta să stăm mult și bine.
