Anul școlar a început, spre surpriza nimănui, cu proteste. Pe 8 septembrie, mii de oameni – studenți, sindicaliști, profesori – au protestat împotriva măsurilor de austeritate ale guvernului, măsuri draconice și inutile care lovesc atât elevii, cât și profesorii debutanți, suplinitori, sau titulari. Printre protestatari au fost prezente și organizațiile studențești, atât din București, cât și din diferite centre universitare din țară, ceea ce este bine, pentru că arată un nivel de solidaritate între ele atunci când vine vorba de probleme sociale care ne afectează pe toți.
Participarea organizațiilor studențești la protestele profesorilor reprezintă o oportunitate bună pentru a discuta despre rolul acestora în teorie și cum diferă de ce fac ele în practică. Pe hârtie, organizațiile studențești ar trebui să fie mediatori între studenți și conducerea facultății. Însă, în centrele universitare cum ar fi Bucureștiul și Clujul, aceste organizații au devenit, în multe cazuri, o rampă de lansare pentru o carieră politică sau corporatistă, lucru care, de obicei, nu are legătură cu reprezentarea autentică a studenților.
O experiență personală: cazul Ligii Studenților din Timișoara
Experiența mea ca membru al Ligii Studenților de la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologii Informaționale din cadrul Universității Politehnica din Timișoara a fost, însă, cât se poate de plăcută. Critica pe care vreau să o aduc este mai degrabă la adresa structurii organizatorice pe care această ligă este formată. Aceasta este construită ca o mini-corporație, cu departamente și birou de conducere, lucru care o face susceptibilă la problemele cu care se confruntă o corporație reală: ședințe interminabile, aruncatul vinei și individualism neoliberal.
Multe dintre proiecte, mai ales în cazul activităților pentru studenți, cum ar fi „Masa Rotundă”, totul era în regulă. „Masa Rotundă” era probabil cel mai puternic instrument prin care studenții puteau să-i sancționeze pe profesorii abuzivi, completând un chestionar anonim o dată pe semestru, oferit de un membru al ligii.
În ceea ce privește valorile promovate în afara muncii propriu-zise de reprezentare, situația nu stătea deloc bine – la teambuilding-uri aveam o regulă mare și lată: „Fără manele”. Astfel de reguli nu fac decât să întărească idei rasiste, clasiste și elitiste, în condițiile în care comunitatea romă este oricum subreprezentată în mediul academic românesc, din cauza condițiilor materiale și sociale precare. Această regulă, cu un substrat rasist, n-ar fi fost atât de problematică dacă nu era impusă atât de vehement. Cei care o încălcau erau obligați să execute pedepse grele și umilitoare, lucru care nu făcea decât să mai adauge o cărămidă la caracterul ierarhic și corporatist pe care organizația îl avea deja. În același timp, aceeași sancțiune nu se aplica pentru piese „clasice” cu versuri vădit homofobe sau misogine.
Lipsa de coeziune și eșecul în fața protestelor
Astfel, o organizație a cărei misiuni ar fi trebuit să fie reprezentarea tuturor studenților și asigurarea unui spațiu în care toată lumea să se simtă binevenită se transformă într-un loc unde incluziunea este uitată.
Peste această lipsă de valori și de coeziune studențească au venit situațiile de criză generate de măsurile de austeritate. Acestea au surprins organizațiile studențești într-o confuzie generală, protestele fiind de scurtă durată și fără succes, organizațiile nereușind să argumenteze sau să explice convingător care este rolul și burselor și de ce tăierea lor reprezintă o amenințare pentru întreg sistemul universitar, dată fiind situația de precaritate a majoritatea studenților.
Cum ar trebui să arate o organizație studențească sănătoasă
Concluzia? La baza unei organizații studențești ar trebui să stea valori precum solidaritatea și incluziunea, nu conservatorismul, sau, mai rău fascismul mascat. Un exemplu de inițiativă pornită de la firul ierbii, care are un mesaj coerent și bine articulat, este reprezentat de organizația studenților de la SNSPA: „Fără abuzatori în universități”.
Cred că, pe măsură ce situația studenților se va înrăutăți, organizațiile studențești vor trebui să devină mai puternice pentru a lupta pentru drepturile acestora. Acest lucru nu se poate realiza fără valori solide, deoarece, așa cum am văzut, fără ele, mesajul transmis autorităților devine fragmentat și steril.