Traficul din București nu este doar o problemă de nervi și claxoane. Este o problemă de sănătate publică. Poluarea generată de mașini contribuie la decese premature anual și afectează calitatea vieții tuturor locuitorilor, nu doar a celor din trafic. Conform Agenției Europene de Mediu, România înregistrează anual peste 29.000 de decese premature din cauza poluării aerului, dintre care câteva mii se petrec în București, unde emisiile din trafic reprezintă una dintre principalele surse ale acestei probleme. Dacă vrem un oraș care să ne țină în viață, nu care să ne îmbolnăvească, e timpul să tratăm această criză cu seriozitatea pe care o merită.
Poluarea din trafic și impactul asupra sănătății publice – un pericol ignorat
Pe hârtie, Bucureștiul pare un oraș viu, în continuă mișcare. În realitate, e un oraș în care mișcarea ne îmbolnăvește. Fie că suntem în mașini, în autobuze sau pe trotuare, respirăm un aer care, treptat, ne scurtează viața. Iar sursa principală a acestui aer toxic este chiar traficul. În cartierul Colentina și în zonele adiacente, traficul intens de pe bulevarde precum Șoseaua Colentina și Strada Doamna Ghica transformă zilnic aerul pe care îl respirăm în unul încărcat de particule fine și oxizi de azot, afectând sănătatea copiilor, a vârstnicilor și a tuturor locuitorilor.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că poluarea aerului provoacă mii de decese premature anual în România. În București, traficul rutier este una dintre cele mai importante surse de particule fine (PM2.5) și oxizi de azot (https://www.mdpi.com/2073-4433/14/12/1759?) – substanțe care afectează plămânii, inima și sistemul nervos. Copiii, vârstnicii și persoanele cu boli cronice sunt cei mai vulnerabili, dar nimeni nu este cu adevărat protejat.
Și totuși, despre aceste lucruri se vorbește prea puțin. Când vorbim despre trafic, ne plângem de timp pierdut – și pe bună dreptate: șoferii din București pierd în medie 150 ore anual în ambuteiaje. (https://www.realitatea.net/stiri/actual/orasul-care-respira-greu-calitatea-aerului-in-bucuresti-si-solutiile-posibile_68d40637624f1575d83c1da4) Dar pierdem mai mult decât timp. Pierdem sănătate. Pierdem calitatea vieții. În Colentina, cartierul meu, ambuteiajele zilnice nu afectează doar șoferii – zgomotul, praful și poluarea afectează și oamenii care locuiesc în apropiere, iar aerul respirat pe trotuar sau în curți devine nesigur.
Zgomotul de fundal al orașului, claxoanele constante și vibrațiile traficului greu contribuie, la rândul lor, la stres cronic, insomnie și tulburări de concentrare. Sunt efecte invizibile, dar reale. Nu e vorba doar despre mașini care se mișcă greu – ci despre oameni care respiră greu.
În același timp, orașul nu oferă alternative reale. Transportul public este aglomerat, lent și ineficient. Pistele pentru biciclete sunt puține, fragmentate sau inexistente. Trotuarele, acolo unde mai există, sunt ocupate de mașini parcate ilegal. Astfel, alegerea mașinii personale devine aproape inevitabilă, perpetuând un cerc vicios: cu cât mai multe mașini, cu atât mai multă poluare. În Colentina și în zonele adiacente, lipsa infrastructurii pentru pietoni și bicicliști face ca acest cerc să fie vizibil zi de zi.
Cum transformă alte orașe traficul pentru oameni – și ce poate face Bucureștiul
Dar se poate și altfel. Parisul a limitat accesul mașinilor în centrul orașului și a transformat bulevarde în zone pietonale (https://en.lebonbon.fr/paris/news/it-is-now-forbidden-to-drive-through-central/). Viena a investit masiv în transportul public curat și rapid, și în infrastructură pentru bicicliști (https://www.wienerlinien.at/web/wl-en/u2xu5?). Barcelona a creat „superblocuri” – cartiere în care mașinile au acces limitat, iar spațiul este redat oamenilor (https://www.barcelona.de/en/barcelona-superblocks.html). Rezultatele nu sunt doar estetice: în aceste orașe, nivelurile de poluare au scăzut, iar sănătatea locuitorilor s-a îmbunătățit semnificativ.
Bucureștiul are nevoie de un plan ambițios, dar realist. Asta înseamnă: modernizarea transportului public, benzi dedicate, interzicerea traficului greu în zonele centrale, piste sigure pentru biciclete și campanii de educare privind efectele poluării. Înseamnă și curajul de a regândi orașul pentru oameni, nu pentru mașini. În Colentina, un astfel de plan ar putea include reorganizarea fluxurilor de trafic pe Șoseaua Colentina și Strada Doamna Ghica, crearea de piste continue pentru biciclete și extinderea zonelor pietonale, astfel încât locuitorii să respire aer curat și să se deplaseze în siguranță.
Nu vorbim despre idei radicale, ci despre dreptul nostru la aer curat. Despre dreptul copiilor noștri de a crește sănătoși. Despre dreptul tuturor la o viață trăită, nu inhalată cu teamă. Traficul nu trebuie doar „fluidizat”. Trebuie regândit, redus și înlocuit cu alternative curate și accesibile. Iar acest lucru nu ține doar de primărie sau de bugete – ține și de noi. De fiecare dată când alegem să mergem pe jos, să luăm un autobuz sau să cerem politici publice mai curajoase, punem presiune pentru schimbare.
Aerul curat nu ar trebui să fie un lux. Ar trebui să fie o garanție. Iar Bucureștiul, dacă vrea să fie un oraș în care să trăim, nu doar să supraviețuim, trebuie să înceapă să-l trateze ca atare.
Acest articol este realizat în cadrul proiectului Munca în imaginarul socio-cultural – deconstrucții discursive, proiect cultural co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.