Ca femeie, studentă și alumni SNSPA nu pot fi decât zdruncinată și frustrată în legătură cu reacțiile instituționale la „cazul Bulai” – un profesor care a săvârșit sistematic, timp de mai bine de 17 ani, abuzuri psihologice și sexuale asupra studentelor sale în cadrul cursurilor și stagiilor de practică organizate de el la SNSPA.
Acest lucru a putut fi expus în spațiul public doar datorită existenței unor proiecte și inițiative care au ca scop combaterea hărțuirii sexuale în mediul educațional, Catedra de Abuz fiind un exemplu în acest sens. Platforma le permite victimelor sau martorilor să raporteze cazurile de abuz sexual. Acest lucru a venit ca reacție la insuficiențele statului, Ministerului Educației și fiecărei instituții educaționale în parte.
Demersurile acestor asociații au fost esențiale în stârnirea discursurilor publice despre abuzul sexual existent în educație. Însă, acesta este de abia primul pas din multe altele care vor veni pentru a asigura că mediul academic este un spațiu sigur pentru toți.
Potrivit Centrul Filia, în anul 2022 doar 14% din universitățile din România ofereau în codurile de etică o definiție a hărțuirii sexuale, doar 6 (din cele 85) desemnau o persoană specializată să sprijine victimele în depunerea unei sesizări și un singur cod de etică menționa pașii necesari pentru o sesizare, fără a oferi un model.
De asta nu este de mirare că într-un comunicat, SNSPA a declarat că nu au existat plângeri formale la adresa lui Bulai. Lipsa unui ghid care să conțină toate informațiile necesare, a unor sesiuni de informare atât pentru studente și studenți, cât și pentru cadrele didactice, dar cel mai important lipsa asumării din partea reprezentanților universității a unui mesaj de zero toleranță față de hărțuirea sexuală, demonstrează faptul că universitatea mai degrabă descurajează decât să sprijine studentele și studenții din a depune sesizări în legătură cu faptele de hărțuire sexuală.
Mai mult, o cultură a abuzurilor este creată și întreținută în universitate dacă ne uităm la natura relațiilor de putere dintre profesor și student, tendința de blamare a victimelor și frica de repercusiuni pentru persoana care se sesizează. În contextul național, vorbim despre 1 din 2 studente care consideră că există în spațiul universitar hărțuire sexuală (Centrul Filia, 2023).
În acest sens, imaginați-vă că sunteți studentă la licență, iar abuzatorul vostru este directorul departamentului de care aparțineți. Nu cunoașteți în niciun mod procedurile de sesizare, nici dacă vor fi luate în considerare sau dacă există repercursiuni pentru voi, iar metodele de informare nu vă sunt cunoscute. Acest individ vă va fi profesor în fiecare an, aproape pe fiecare semestru. Cât de predispuși ați mai fi să acționați într-un mod formal?
Hărțuirea sexuală nu este o problemă care ține doar de codul de etică al unei universități sau școli. Este o problemă gravă, care ține de codul penal și ar trebui să fie tratată ca atare. Ce faci când cineva comite un abuz împotriva ta? Cui trebuie să te adresezi în interiorul instituției? Cum te poți proteja și cum îi poți proteja pe ceilalți?
În acest sens, devin mai relevante ca oricând revendicările formulate în 2015 de către Inițiativa Acționăm pentru siguranța în Universități:
- Introducerea în Codurile de Etică a unor sancţiuni clare şi corespunzătoare faptelor de hărţuire sexuală.
- Introducerea unor sesiuni pentru informarea, deopotrivă a studenţilor şi a personalului academic şi auxiliar, cu privire la ce pot face dacă se confruntă sau dacă sunt martorii hărțuirii sexuale.
- Dezvoltarea unor programe/activităţi anuale în universităţi, care să sensibilizeze studenţii şi personalul de conducere şi auxiliar faţă de problemele privind hărţuirea sexuală, precum şi desfășurarea unor campanii de prevenire şi combatere a hărţuirii sexuale.
Este necesar în acest context, în primul rând, să fim solidari cu victimele, dar și să continuăm să cerem instituțiilor să se responsabilizeze. Trebuie implementate mecanisme clare de prevenție și combatere al abuzului, care să contribuie la formarea unei culturi instituționale bazate pe transparență, responsabilitate și sprijin pentru victime.
Toate acestea, precum și o mai bună reprezentare și protejare a studentelor și studenților se pot realiza prin lupta organizată. Alătură-te asociațiilor de elevi sau celor studențești sau creează tu unele noi. Scopul lor principal ar trebui să fie cel al bunăstării, nu al petrecerilor și evenimentelor. Iar dacă nu (mai) urmezi studii formale, le poți sprijini demersurile prin diverse metode: semnături, răspândirea informației, donații etc.
Cel mai important este să nu ne oprim până când sistemul educațional va deveni sigur pentru toți.