Zilele acestea e plin internetul de „îndemnuri civice”: mergeți la vot! Votați! Votați! Votați! Multe dintre aceste îndemnuri sunt adresate tinerilor, cărora li se vorbește despre importanța democrației și importanța alegerilor în stabilirea direcției pentru viitor, tinerii fiind, desigur, cei mai interesați de cum va arăta viitorul. Alte îndemnuri vizează categorii sociale defavorizate, cărora li se spune cu jumătate de gură să meargă la vot, fiind mai degrabă avertizați să nu-și vândă votul – ori în mod literal în schimbul unei sume de bani plătită imediat după vot, ori în mod indirect, să voteze doar pentru că „li se promit pensii mai mari”. Nu lipsesc nici îndemnurile „speciale”, în care mai-în-glumă-dar-nu-prea li se spune tinerilor să ascundă buletinele bunicilor pe durata alegerilor.
Într-un alt articol poate că o să discutăm pe larg despre de ce este îngrijorător și jignitor disprețul cu care astfel de îndemnuri sunt făcute – ideea de a le restricționa votul bunicilor pentru că votează conform intereselor lor și contrar a ceea ce percepi tu ca fiind interesele tale/generale este orice, numai nu democratică, fapt valabil și atunci când îi ascunzi buletinul, dar și atunci când îi șantajezi emoțional să voteze cum vrei tu, nu cum vor ei.
Democrația nu se rezumă la vot
În sezonul alegerilor, venim cu propriul nostru îndemn – să ne organizăm! Democrația e despre ce se întâmplă înainte de vot, nu în ziua votului. Votul, indiferent pentru ce este el, reprezintă punctul final al unui proces de mobilizare, care are întotdeauna la bază o formă sau alta de organizare. În realitate, aceste îndemnuri la vot pe care le vedem astăzi sunt parte din eforturile de mobilizare – de scoatere la vot – a unui număr cât mai mare de oameni pentru o cauză/un program în jurul cărora există un grup de oameni bine organizați. Asta înseamnă că agendele, obiectivele, echipele șamd. sunt deja stabilite, ție nu-ți rămâne decât să-i sprijini dându-le votul tău.
Puterea reală vine însă din capacitatea de a stabili agenda, de a seta obiectivele, de a forma echipele. Democrația oferă promisiunea că poți avea acces la această putere, alături de alții care gândesc similar cu tine – că veți putea, împreună, să vă asigurați că problemele voastre sunt prezente pe lista de obiective, că reprezintă priorități, că oameni ca voi sau oameni care vă reprezintă pe voi sunt în funcțiile reprezentative – fie că vorbim de consilii locale, județene sau în parlament.
Pentru a avea acces la puterea reală pe care o oferă democrația trebuie să fii prezent însă în procesul politic cu mult înainte de vot – trebuie să fii acolo de la început, de când se pun bazele organizării. Și trebuie să te lupți de la început ca cei care împărtășesc valorile tale sunt acolo, alături de tine, ca să vă asigurați că veți fi cu adevărat reprezentați – sau că veți putea reprezenta cu adevărat populația pe care vă doriți să o vedeți mai bine reprezentată.
Cine este descurajat și cine este încurajat să se implice politic
Implicarea politică este însă văzută rău în România – ONG-uri civice și multe dintre sindicate se obligă, prin statut, să fie apolitice. Sunt cazuri în care ONG-urile sunt excluse de la finanțări dacă au membri în asociație care sunt membri în partide politice. Atenție, nu vorbim de oameni în funcții de conducere în partide, ci simpli membri. Ce fel de model de civism este acela în care îi spui unui om care înțelege nevoia de apărare a unor cauze că nu trebuie să se ducă și într-o organizație locală de partid unde să încerce să împingă cauzele în care crede?
Similar, este ilogic și lipsit de onestitate să zici despre sindicate că sunt apolitice, mai ales despre confederațiile sindicale. Cadrul legal privind relațiile de muncă este stabilit de Guvern și Parlament, muncitorii au nevoie de o reprezentare cât mai semnificativă în rândul celor care decid politic. Parlamentul este plin de patroni, de la toate partidele. Există filiale județene/locale ale unor partide care sunt conduse de oameni care conduc și organizații patronale locale sau județene. Patronii/oamenii de afaceri nu au aceeași reținere pe care o vedem în mediul civic sau sindicale în a-și exprima susținerea și implicarea politică. Prin urmare, nu este o surpriză că antreprenoriatul este suprareprezentat politic – au candidați în toate partidele, iar obiectivele lor domină agendele politice.
În acest context, dacă implicarea civică se rezumă doar la vot pentru muncitori, tineri, activiști de mediu șamd., atunci aceștia vor avea de ales între diferite partide în care în principal sunt implicați patronii care-i angajează sau afaceriștii care caute să-și asigure un cadru politic favorabil, de multe ori în dauna celor care trebuie să-i voteze. Pentru a avea cu adevărat o democrație, trebuie să extindem implicarea civică pentru toți încă din faza de organizare a opțiunilor politice, nu doar să-i chemăm pe oameni să voteze agendele setate de alții.
Ce presupune implicarea democratică reală
Așadar, dacă sunteți nemulțumiți de oferta politică actuală, gândiți-vă cum, până la următoarele alegeri importante – 2028 – vă puteți implica în organizarea unei mai bune reprezentări.
Local, găsiți vecini alături de care să luptați împotriva intereselor imobiliare spre exemplu. În București, șase mii de voturi îți pot aduce două locuri în unele consilii locale de sector, ceea ce poate fi suficient pentru a fi determinanți în formarea majorității – adică oricine va dori să treacă o inițiativă prin consiliu va avea nevoie și de aceste două voturi. O putere semnificativă, care poate permite pe de o parte blocarea unor inițiative nocive, pe de alta negocierea trecerii propriei agende.
Un grup local se poate organiza pentru a candida, poate alege un partid pe listele căruia să aibă candidați sau poate să pună presiune pe toate partidele sau o parte din ele ca agenda lor să se regăsească printre prioritățile locale ale partidului. Fiecare dintre opțiuni are avantajele și dezavantajele sale, dar doar cu o organizare timpurie și cu numere cât mai mari de membri activi ai propriei organizații vor exista șansele reale de reușită.
Similar, pentru alte cauze – de exemplu, tinerii/studenții, persoanele LGBTQ+, muncitorii, persoanele preocupate de mediu – este importantă organizarea din timp și demonstrarea capacității de mobilizare a oamenilor la vot atunci când contează. Referendumul homofob din 2018 deși a eșuat în a modifica Constituția, a demonstrat clasei politice că acele organizații conservatoare responsabile de inițierea și susținerea referendumului sunt capabile să mobilizeze la vot 3,5 milioane de oameni pentru cauza lor. Sindicatele, organizațiile de tineri/studențești nu și-au demonstrat capacitatea de mobilizare de zeci de ani, iar liderii/membrii care au făcut trecerea din aceste organizații în plan politic au făcut-o discret, fără vizibilitate și fără entuziasm din partea grupurilor pe care ar trebui să le reprezinte – în principal și pentru că de fapt au făcut-o fără a reprezenta neapărat interesele grupurilor de unde veneau. Alegerile din acest an sunt primele în care persoane venite din organizații LGBTQ+ sunt prezente pe listele unor partide mici, care au șanse mici de a trece pragul parlamentar, însă suficient pentru a atrage voturile acestei comunități, tot mai vizibile în mediul urban.
Puterea politică stă în capacitatea de a negocia cu grupurile care au interese concurente cu ale tale – trebuie să-i poți bate la votul electoral, desigur, dar dacă la votul electoral ajunge doar agenda celorlalți, nu ai nicio șansă. Trebuie să te poți lupta mai întâi pentru a te asigura că opțiunea ta se numără printre cele aflate pe buletinul de vot, să ai pentru ce și pentru cine să mobilizezi oamenii să voteze. E o luptă dificilă, care necesită resurse, în primul rând timp. Dar dacă nu vom duce această luptă, vom fi condamnați mereu să votăm cine dintre cei care reprezintă interesele concurente intereselor noastre ne vor conduce făcându-ne cel mai puțin rău.
Până în 2028, doar cu o organizare serioasă și o agendă asumat politică putem spera că vom regăsi mai mulți tineri și mai mulți angajați pe listele electorale și temele acestora serios reprezentate. Când vom înțelege că civismul și politica presupun dezvoltarea capacității de a negocia puterea cu cei care au interese concurente, vom putea vorbi cu adevărat de democrație, libertate și egalitate. Votul fără apartenență la o mișcare va fi mereu „alegerea răului cel mai mic”.
Îndemnul nostru este clar: pentru un viitor mai bun, trebuie să ne organizăm – la școală/facultate, la locul de muncă, în cartier, alături de cei cu care împărțim valori, griji, nevoi și o viziune similară pentru o lume mai bună pentru toți.
