O pușcă are câte un muncitor la fiecare capăt.
În weekendul 11-13 iulie, noi, autoarele, am mers la Paris pentru a urmări o serie de conferințe, organizată de Party of the European Left și transform!europe. Ne-am auto-finanțat din bursa de la facultate și indemnizația de operator de tabletă de la votare și am plecat să aflăm mai multe despre cum se organizează politic și activist socialiștii din partea mai vestică a Europei.
Tema propusă de ei a fost ”Peace, planet, people: our common struggle.” și panelele la care am ales să asistăm au abordat subiecte precum dezarmarea, austeritatea, drepturile muncitorilor și locuirea.
Într-o singură frază, am reținut că imperativul de a da bani pe mașinării de ucis și nu pe condiții mai bune de viață pentru totx este propagandă și nu e adevărul absolut. Cex care credem cu adevărat în construcție și blândețe putem gândi și crea lumi alternative.
În mai multe fraze, pe 24 iunie, la Haga, liderii din NATO și-au asumat ca până în 2035 să investească 5% din PIB pe înarmare, în loc de 2%. Peste 6% din PIB au mai dedicat armatei doar Federația Rusă, de când a atacă Ucraina, și SUA, în timpul Războiului Rece. (În rest, majoritatea țărilor cheltuie undeva între 2 și 4% din PIB.) Mai mult, Uniunea Europeană pregătește planul ReArm 2030, care vrea să mobilizeze 800 de miliarde de euro pentru securitate (echivalentul produsului intern brut al Elveției în 2024, pentru comparație). Investiția în armament este în afara competențelor legale ale UE. De altfel, nu putem vorbi despre violență și omor ca o investiție; în cel mai fericit caz, toate armele vor sfârși ruginind. Toate acestea se întâmplă sub ochii întregului continent, deși se împlinesc 50 de ani de la Acordurile de la Helsinki, în care hegemonul SUA promitea întreținerea unui mediu pașnic.
Sursa: Monitorul Apărării
Nu ni se spune niciodată că numai statele membre ale UE investesc deja dublu față de Rusia în apărare, iar arsenalul este mult mai performant. Însă, trăim într-o teamă constantă de război, alimentată de manelurile (all-male panels) de la televizor. Pare să fie o narativă confortabilă atunci când vrei să tai măsurile de solidaritate socială și să legitimizezi militarizarea. Iar binomul neoliberal Dan-Bolojan se laudă deja cu tăieri masive de la majoritatea populației.
Sursa: economedia.ro
Pe lângă o reprezentare de stânga care să se dedice dreptății sociale, avem nevoie și de o stânga care refuză cu vehemență să ucidă, alegând diplomația și pacea. Până acum, niciun partid politic din România nu s-a impus cu adevărat împotriva imperialismelor sau a mașinăriilor de teroare, indiferent că e vorba de Rusia, de SUA, de Israel sau de statul polițienesc.
Mențiune: Chiar dacă astfel de întâlniri sunt necesare pentru a schimba și crea cunoștințe noi, este trist că ele nu sunt deschise unui public divers. Din moment ce organizarea nu acoperea niciun cost, a fost un privilegiu ca noi să putem ajunge acolo. Mai mult, deși se voia a fi un forum „european”, țările mai bogate din Vest, precum Franța și Germania au fost suprareprezentate atât ca participanți, cât și ca seminariști (din România a participat ca vorbitoare Enikő Vincze). În discuția despre militarism, socialistele și socialiștii din Europa de Est pot aduce contribuții esențiale, venind din regiunea de tampon a imperialismelor rusesc și american.
Cu ce-am rămas noi după 3 zile de discuții și modele promițătoare: puterea noastră ca oameni și comunități stă în capacitatea de a construi și de a ne opune distrugerii. Nimeni din cei care încurajează agresiunea de orice fel nu va fi în avanpost și nicio armă nu e fabricată pentru a făuri ceva cu care să ne mândrim. Merităm societăți cu adevărat democratice, în care să dezvoltăm grija, autonomia corporală și cooperarea, iar bugetele să se „taie” numai în beneficiul nostru.