Bursele mi-au mâncat câteva luni din 2023 și 2024, aveam dimineți în care nu apucam să deschid bine ochii și mă pocneau noi critici, întrebări și probleme venite pe toate canalele posibile. Încă îmi e greu să înțeleg de ce și cum am ajuns să disprețuim o parte din copiii acestei țări.
Cunoscând foarte bine istoricul dezbaterilor pe burse, mă tem că am început filosofând despre bursele de merit și vom ajunge sa tăiem într-o formă sau alta din bursele sociale, uitând cu toții că în România există +/-800.000 elevi care mănâncă, locuiesc și merg la școală cu mai puțin de ~1.287 lei/ lună sau ~42 lei/ zi.
Ce mai urmează? Mai speram la un buget de peste 4% din PIB?
Nu avem suficienți bani pentru:
- salarii conform promisiunilor făcute profesorilor (în ciuda semnelor ca aceste promisiuni deja produc efecte pozitive privind atractivitatea profesiei);
- naveta profesorilor care aleg să predea copiilor din mediul rural (oups, naveta e decontata, dar am lăsat profesorii la mila primarilor și efectele le intuim cu toții);
- manuale de calitate (anul acesta cât o să mai coste un manual? sau ne punem speranțele in AI?)
- ore de recuperare și sprijin suplimentar
(mai știe cineva, ceva despre Metodologia programului „Învățare remedială” și fondurile PEO dedicate? A mai întrebat cineva?);
- masă sănătoasă măcar în toate școlile care se încadrează în criteriile de includerea în program (da, avem și criterii, chiar bine gândite, reflectă experiența și cumpătarea oamenilor buni din ME);
- mediatori școlari, logopezi, profesori de sprijin și alți specialiști de care au nevoie copiii noștri și pe care îi găsești în școlile publice din țările vestice;
- noi creșe și grădinițe, personal pentru educația timpurie;
- personal administrativ pregătit să gestioneze fonduri europene (mai există alți solicitanți de granturi, în afară de școli, de la care avem așteptarea să gestioneze mii de euro fără contabili cu normă întreagă & personal suport?).
(… vă invit să continuați lista!)
Nu avem bani, dar ne apucăm de reforme cu iz americănesc de privatizare:
- școală de 8 la 17,
extinderea școlilor pilot. În România există localități unde nu se găsesc furnizori privați de masă caldă, dar noul guvern speră să salveze programul Scoala după școală cu agenții economici.
Colac peste pupăză, deși toate instituțiile internaționale atrag atenția asupra faptului ca ne aflăm într-o criză fără precedent a profesorilor (burn out, lipsa de motivație, venituri necompetitive, statut și atractivitate scăzute), ni se promit peste noapte creșterea numărului de copii la clasă și modificări ale normei didactice.
- această amenințătoare creștere va “afecta” probabil clasele primare și gimnaziul din școlile vânate. În rest, rămânem tot cam pe acolo, cel puțin până la reforma administrativă. Problema mare e la liceu, unde eu nu înțeleg coerența acestei promisiuni cu viziunea de a acorda posibilitatea elevilor de liceu să se specializeze și să aibă mai multă autonomie în învățare. Mai mulți elevi înseamnă mai puține clase, mai puține opțiuni și mai multă competitivitate la intrarea în liceu… cum ne ajută asta?
Îmbătrânesc și încep să înțeleg ca uneori reformele sunt niște perdele de fum, nu ne lasă să vedem ceea ce rămâne nefinanțat și nefăcut, an de an, în ciuda importanței (vezi lista de mai sus) și semnalelor primite de la profesori și funcționării publici.
Nu avem bani, dar ne arătăm dispuși să renunțăm la o parte din ei.
Mie îmi plac anii electorali și mă revoltă acuzele de risipă. În anii electorali puterea noastră e cea mai mare, decidenții își amintesc de noi și se pun pe treabă, unii pun panseluțe și alții spitale/ autostrăzi, fiecare după cum i-am educat.
2023 a fost un an electoral bun pentru educație, ne-a fost greu să înghițim o femeie tânără la conducere, dar au crescut salariile profesorilor, numărul de beneficiari de masă sănătoasă, valoarea bursei sociale, numărul de educatoare, logopezi și profesori de sprijin. Mai e mult până la 6%, dar pentru prima dată am atins pragul de 4,5% din PIB. Nici nu am apucat să măsurăm efectele și ne apucăm de tăiat… vă sună cunoscut? a câta oară reluăm acest tipar în ultimii 35 ani? Oh, de data asta sigur o să funcționeze, o să rupem la PISA.
Eu nu am votat o hoardă de politicieni-prădători care să taie, taie, taie posturi, clase, copiii (nu e greseala) mințindu-ne filosofic și poziționându-se ca salvatori. Vă rog să vă vedeți de panseluțe, salarii și pensii speciale, vile și viluțe, eu nu am nevoie de salvare de la profesori motivați și copiii sprijiniți, sunt bine!
Banii în educație se obțin greu, toată lumea are o părere, toată lumea știe, toată lumea vrea, nimeni nu e mulțumit ORICUM și ORICE ai face, iar mecanismul prin care putem să îi folosim e de multe ori cumplit de greoi (poate-poate, nu se cheltuie). Toți banii obținuți în ultimii ani în educație au costat mult, pe toată lumea, la toate nivelurile, îndrăzneala de a ceda din ei fără luptă este 
Da, știu, sunt o inconștientă, România e în faliment. Și totuși în cazul unei crize, nu ar trebui să facem ceea ce le predicăm familiilor sărace: să se angajeze, să își ia al doilea job, să renunțe la consumul ostentativ și sa investească în educația copiilor lor?