La alegerile prezidențiale, mulți dintre noi am ales răul cel mai mic, așa cum l-am înțeles. Acum trebuie să ne confruntăm cu atenuarea și combaterea răului ales. Nu pentru că ne-am dori celălalt rău, ci pentru că vrem să evităm/combatem cât mai mult ceea ce percepem ca fiind nedrept/injust/rău.
Până la următoarele alegeri, avem puțin timp să vorbim despre cum ne raportăm la politic, cum mobilizăm oamenii la vot pentru opțiunile în care credem, și, în general, cum înțelegem că funcționează democrația.
Recent, jurnalistul Cristian Pantazi a scris un articol dur, incorect și ridicol, în care denunță dezbaterile și pozițiile de centru-stânga despre economie, buget și ce spune sau face președintele Nicușor Dan în aceste zile.
De la momentul câștigării alegerilor, Nicușor Dan a vorbit neîncetat despre criza bugetară și s-a înconjurat de reprezentanți ai mediului de afaceri. Măsurile propuse și discursul din jurul lor sunt covârșitor de dreapta, din punct de vedere economic. Sunt măsuri dure de austeritate, care vor afecta angajații din sectorul public și privat, pensionarii și grupurile vulnerabile. Natural, persoane care cred că astfel de măsuri vor face mai mult rău, persoane care cred că măsuri economice de stânga sau centru-stânga ar fi mai indicate și benefice, și-au expus punctul de vedere, au încercat să se facă auziți și să pună presiune pe clasa politică pentru a implementa astfel de măsuri.
Astfel de perspective și dezbateri sunt nu doar binevenite, ci esențiale pentru ideea de democrație. Criticarea lor în termenii ridicoli folosiți de Pantazi este, în schimb, profund anti-democratică. Jurnalistul de la G4Media alege să ignore faptul că peste 90% din electoratul PSD, precum și din mica bulă a oamenilor de stânga care nu sunt neapărat afiliați PSD, l-au votat pe Nicușor Dan, iar bună parte dintre ei și ele au contribuit la eforturile de mobilizare la vot, cu bună credință sau din disperare (dată fiind cealaltă opțiune).
Cum înțelegem democrația, alegerile electorale și mobilizare la vot?
Pantazi nu este singurul cu o astfel de abordare (deși a fost cel mai penibil caz în aceste zile), astfel că devine necesară o discuție despre cum înțelegem democrația, alegerile electorale și mobilizare la vot.
Votul electoral este o mică parte din ceea ce ar trebui să însemne democrația reală. Votul ar trebui să vină la finalul unei lungi serii de acțiuni democratice prin care oamenii își caută reprezentarea politică dorită. Din păcate, lecțiile formale (și cele informale) de educație civică vorbesc mult prea puțin despre ceea ce ar trebui să vină înainte de vot. Ba chiar o bună parte din atitudinile încurajate de o parte din societatea civilă sunt antidemocratice. Inclusiv cele promovate de Pantazi în articolul său.
În perioada campaniei, asemenea altor dăți, au existat multe apeluri la exprimarea susținerii pentru Nicușor Dan: dacă te împotrivești fascismului, trebuie să-ți exprimi public susținerea pentru Nicușor Dan și să fii activ în eforturile de mobilizare. Altfel, înseamnă că susții fascismul și îl vrei pe Simion președinte – nu era momentul pentru critici la adresa lui Nicușor și a agendei sale și sub nicio formă nu era oportună condiționarea votului și a susținerii, indiferent de cauză.
Practic, responsabilitatea a fost în totalitate pe alegători. Era datoria lor să susțină candidatul corect, chiar dacă acesta susține în mod deschis că va lua măsuri în contra intereselor celor care îl vor vota. Este o pervertire a ideii de democrație. Într-un regim democratic sănătos, în mod normal, datoria revine celor care vor votul și încrederea politică să meargă către oameni și să ofere garanții că îi vor reprezenta conform intereselor lor. În cazul lui Nicușor, ni s-a spus să apreciem că nu e Simion și că e onest când ne spune că va face unele lucruri care ne vor face rău.
De fapt, onestitatea este parțială – dacă ar fi fost un alt candidat împotriva lui Simion, iar acela ar fi zis că va susține mărirea taxelor pentru business/patroni/bogați, cei care și-au certat bunicii, părinții și prietenii cu convingeri de centru-stânga ar fi fost scandalizați de iresponsabilitatea candidatului – i-ar fi reproșat că nu face niciun efort să vină spre patroni/bogați și îi împinge ori să voteze cu fascistul Simion, ori să nu voteze.
Într-o democrație reală, datoria alegătorului este să se implice cât de mult poate pentru a asigura că oferta politică este reprezentativă pentru el/ea, nu să susțină necondiționat un candidat sau altul. Politica este despre putere, iar puterea se negociază între toate părțile implicate – niciun politician ales (sau „tehnocrat” numit), oricât de „bine intenționat, priceput și onest” nu va putea face abstracție de valorile în care crede sau să ignore presiunea venită din partea vreunui grup sau altul de interese, mai ales când acestea vin din poziții de forță.
Patroni vs. Patroni
Din păcate, la aceste alegeri am avut de ales între doi candidați puternic influențați de părți diferite ale zonei de business – echipa „europeană” a defilat cu reprezentanți ai patronatelor „pro-europene” (Dragoș Anastasiu și Radu Burnete), în vreme ce echipa „suverană” a avut în primul rând patroni precum Mohammad Murad sau Mugur Mihăescu. Viziuni diferite din multe puncte de vedere, dar cu o agendă comună, dictată de interesele comune, derivate din faptul că reprezintă, în fapt, aceeași categorie socială – antreprenorii/mediul business.
Într-o democrație sănătoasă, implicarea în partide politice trebuie încurajată, nu blamată. Pentru patroni, este considerabil mai puțin stigmatizantă implicarea politică decât pentru un activist, un sindicalist sau un individ oarecare. Pentru patronate/mediul business este de înțeles că vor cere lucruri, vor face lobby, vor pune presiune, vor avea reprezentanți în conducerile partidelor, prin Guvern, în Parlament și oriunde este nevoie. Și este normal să-și susțină punctele de vedere și să-și apere interesele. Niciun alt grup nu beneficiază de același statut sau acces – nici societatea civilă, nici sindicatele, nici mediul academic, asociații studențești sau ale pensionarilor. Într-o democrație sănătoasă însă, implicarea civică trebuie asumată ideologic. Trebuie să ai un set de valori clare și să poți în mod onest să discuți despre care partid sau candidat poate face o treabă mai bună pentru a reprezenta aceleași interese pe care le susții și tu, fără ca asta să fie percepută ca o compromitere politică.
Descurajarea implicării politice, criticarea în stilul Pantazi a asumării unei ideologii în mod onest și presiunea pentru a vota în contra intereselor și a valorilor personale reprezintă atitudini profund anti-democratice.
Dacă ne-ați mai citit, știți care e soluția pe care o propunem noi: este necesar și onest să ne organizăm, să fie solidari unii cu alții, și să ne luptăm pentru reprezentare politică corectă: vrei votul meu, reprezintă-mi interesele. Cei cu bani așa fac. E normal să susțină guverne care reduc taxele, care le asigură mai multă putere în relația cu angajații, care dereglementează și le dau ajutoare de stat. Cine nu reprezintă această agendă nu doar că nu sunt susținuți și nu vor fi votați de cei bogați, dar sunt o țintă constantă de critică, combatere și chiar distrugere, inclusiv prin atacuri realizate de indivizi precum Pantazi.
Ar trebui, așadar, ca și noi să avem o agendă clară, să ne întărim puterea de organizare și mobilizare, și să cerem reprezentare – ori prin implicare directă, ori prin negocierea agendei. Normal și sănătos ar fi fost ca între primul și al doilea tur al alegerilor prezidențiale, Nicușor Dan, candidat care a vorbit deschis despre faptul că se consideră de dreapta, să se fi îndreptat către electoratul de stânga și să ofere măsuri de compromis, care să răspundă nevoilor și grijilor acestui electorat de al cărui vot avea nevoie. În schimb, ne-am trezit cu blamarea votanților care ridicau pretenții, iar acum ni se spune să nu mai criticăm pentru că știam ce am votat.
Avem timp până la alegerile din București să învățăm din greșeli. Șansele să avem un candidat cu o agendă asumată de stânga sunt mici, așa că va trebui să fim mai bine pregătiți pentru o negociere potrivnică, indiferent de ce candidați vor fi. Însă, fără o poziție fermă din care să negociem, fără o agendă clară, fără structuri organizate, fără o viziune concretă, nu vom putea avea niciodată altfel de politici decât dintre care ne fac rău, sau și mai mult rău.