Ca organizație preocupată de drepturile angajaților, de dreptate socială și echitate, ne bucurăm că, la alegerile prezidențiale, majoritatea românilor au ales să nu avem un președinte cu valori de extremă dreapta. Din păcate, nici președintele ales nu prioritizează aceleași valori ca noi. Dar speranța este că vom trăi într-un context politic mai puțin potrivnic decât ar fi fost un regim de extremă dreapta.
Cu această mențiune, indiferent care ar fi fost rezultatul acestor alegeri, fascismul nu a apărut cu George Simion și nici nu va dispărea odată cu el. Ca om preocupat de tot ce înseamnă organizare socială și politică, recunosc că sunt „gelos” pe extrema dreaptă – au avut resursele și au muncit mult și suficient de riguros încât să ajungă la putere, sau cel puțin aproape de putere. Noi, cei din zona de stânga, nu am avut nici resursele și nici nu am reușit să ne urnim pe lungul și obositorul drum al organizării politice. Iar partidele tradiționale, precum PSD, par că au abandonat vechea disciplină de partid și au pierdut legătura cu baza.
Nu știu altceva și nici nu cred că avem altă soluție decât să muncim. Să muncim mai mult decât o fac și liberalii, și fasciștii. Să ne expunem, mai ales cei care suntem în poziții mai privilegiate, să vorbim și să lucrăm alături de oameni, așa cum au făcut-o alții în multe alte locuri înaintea noastră. Să facem sindicate cu adevărat pentru angajați, să facem asociații de studenți cu adevărat pentru studenți, să facem grupuri de cartier cu adevărat pentru comunitățile locale și să avem curajul să cerem lucruri mari. Să cerem salarii bune și condiții decente la locul de muncă pentru toți, să cerem condiții de viață decente pentru toți.
Este important să înțelegem că ne vom lupta cu unii care au tot – bani, resurse, timp, capital politic. Le lipsește, însă, ceea ce avem noi – forța colectivă. Majoritatea dintre noi, cei care nu ne-am născut într-o dinastie aristocrată sau într-o familie „de succes”, împărtășim calitatea de oameni care nu se află într-o poziție de putere și decizie cu foarte mulți alți oameni. De fapt, cu majoritatea oamenilor. Matematic (că tot este în trend această perspectivă, odată cu recentul președinte ales), suntem mult mai mulți decât cei care au resurse, mulți bani și, în momentul de față, capital politic. Nu realizăm acest lucru, nu realizăm puterea pe care o avem și nu suntem organizați pentru a folosi această forță pe deplin. Putem – și trebuie – să schimbăm acest lucru.
Trebuie să începem fiecare din imediata apropiere: ești student, alătură-te colegilor care încearcă să creeze asociații studențești care să se lupte pentru un mediu academic bun pentru toți. Ești angajat la o corporație, apucă-te să faci un sindicat la locul tău de muncă – dacă nu există deja unul căruia să i te poți alătura. Da, o fi bine sau mai bine ca în altă parte, dar nu trebuie să accepți ideea că în momentul de față nu ai absolut niciun control asupra a ceea ce se va întâmpla când nu va mai fi bine. Dacă nu vezi beneficiul imediat de a avea un sindicat la locul de muncă, gândește-te măcar la nevoia de a avea o plasă de siguranță pentru situațiile mai puțin fericite.
Mai mult, dacă ești o persoană înclinată spre acțiune socială, înainte să-i ajuți pe alții, încearcă să vezi cum este să treci tu însuți printr-un astfel de proces. În realitate, peste tot este nevoie de o plasă de siguranță și peste tot există probleme și nedreptăți (sau cel puțin potențialul de a apărea), oricât de minunat pare să fie totul acum.
Chiar și în mediul academic, dacă ești profesor universitar sau lucrezi în sectorul nonguvernamental, este nevoie de astfel de mișcări. Când lucrurile se vor înrăutăți – și se pot înrăutăți peste tot – va fi prea târziu să te apuci atunci. Scopul oricărei astfel de mișcări este să previi să ajungi acolo, asigurând un echilibru.
Domnul președinte ales Nicușor Dan este foarte preocupat de echilibru. A vorbit despre asta în interviuri acordate presei, atât în campania electorală, cât și după câștigarea alegerilor. Într-un interviu pentru PRO TV, domnul Dan a vorbit despre echilibru în contextul preferinței domniei sale pentru un guvern condus de domnul Bolojan, un om care are experiență în a asigura un echilibru, care „știe să taie” dacă este nevoie.
Discursul domnului Dan se încadrează într-o lungă tradiție politică ce ne spune că, ori de câte ori dăm de greu din punct de vedere economic, este timpul ca cei săraci să sărăcească mai acut, mai științific – să sufere nu doar pentru că nu reușesc să fie câștigători într-un sistem potrivnic lor, ci să sufere ritualic, pentru că așa o cer ecuații matematice complexe, menite să asigure „stabilitatea macroeconomică a țării”. „Echilibrul” care contează pentru domnul Dan privește exclusiv veniturile și cheltuielile bugetare – în sensul în care nu ne întrebăm dacă veniturile sunt suficiente (și dacă nu sunt, de ce nu sunt), ci ne uităm mereu la cum să mai tăiem din cheltuieli. Cheltuieli care înseamnă servicii sociale, salariile profesorilor, ale medicilor și așa mai departe.
Există însă un echilibru pe care domnul Dan îl ignoră, asemenea majorității clasei politice. Iar acesta este echilibrul dintre puterea și influența celor puțini care dețin mult și cei mulți care deținem puțin. Acesta este echilibrul care ne lipsește peste tot. În spațiul gol lăsat de orice fel de reprezentare politică pentru oamenii care muncesc și abia supraviețuiesc, au ajuns să se încaiere reprezentanții patronilor nesătui, care se întrec în a impune o austeritate mai mare, care dau afară mai mulți bugetari, care taie mai multe cheltuieli și, în același timp, mai multe taxe pentru bogați, care sprijină mai bine și mai mult antreprenorii. Iar angajații, pensionarii și săracii care vor plăti toate acestea n-au decât să voteze cu una dintre opțiunile patronilor și să accepte că vor trebui să sărăcească mai profesionist, mai eficient.
În acest scenariu sumbru, optimismul vine din puterea colectivă, dacă înțelegem că nu suntem singuri în această suferință, alături de colegele și colegii noștri. Fie că suntem studenți, angajați sau vecini, ne putem opune unor măsuri care ne fac rău și putem, în același timp, să propunem măsuri și o viziune care să ne asigure un trai mai bun tuturor. Noi pentru asta milităm și spre asta vă așteptăm alături.
O lume mai bună este posibilă doar dacă luptăm împreună pentru ea.